viva

ea era un fel de mâhnire, vie

și atât de frumoasă, un fel de centură subțire de asteroizi

a unei planete pe care o vom descoperi tare cândva,

o, cât ne vom extazia, cum vom privi extatici la această armonie peeerfeectă,

către ceea ce atât de neverosimil e pentru închipuire,

către acest echilibru precar dintre

însingurare și teamă, extrem de fragil, cât o închidere de pleoape,

dumnezeule mare,

era un fel de ceață care se ridică după ce nu mai poți respira,

tot ceea ce se simte viu în artere, un fel de stenoză, un fel de anevrism pregătit să ucidă,

hei, alungă-mă, tu, vio, atât de frumoasă

ca un cântec despre care toți au auzit dar nimeni nu l-a ascultat

vreodată,

alungă-mă, nu-ți voi mai spune nimic,

atunci când tac, atunci când tac foarte tare,

e semn că atât de dor îmi e de tine

că nu te-aș chema

numai și numai să vii