Poezie
un păcat mai vechi
1 min lectură·
Mediu
un alt cer se dilată
veghează din ulii și corbi
viața asta ca o curvă
rânjește,
ar putea să-ți spună ceva la fel de plăcut
de parcă nu te-a cunoscut vreodată
salut, silfidă,
nu mai poți bate la nici o ușă
nu e nimeni care să te-aștepte
degeaba ciocăni, viața asta
nu are nici o datorie să-ți returneze
silfidă, m-auzi, atâta aer ai tu
cât poate înghite înecatul
când se lovește de maluri
(aici, peronul e scăldat de săruturi,
nimeni nu a mai văzut atâtea batiste fumegând
direct din osii și terasamente)
ca o curvă rânjește viața
fiecare satisfacție are prețul ei
ca să mori, trebuie întâi să o bați,
să-i sucești mâinile, s-o gâ-tui,
măcar să ai mulțumirea că te-ai bucurat
de ea din plin
(despre umeri și cât pot ei cuprinde
o să-ți vorbesc altădată!)
silfidă, doar corbii tăi lacomi
pe un cer dilatat
în vremea asta, iubitooo, eu strig
și fiecare ușă rămasă închisă e un păcat
mai vechi
și încă neispășit
001.588
0