Poezie
așteptare cu picioarele goale
1 min lectură·
Mediu
se uscă sufletele noastre
printre nervii întinși bate un vânt alb
dumnezeu pășește în iarba pitică
și se scutură de timpul care nu-l mai încape
nu e nimic de zis: pe dinăuntrul palmei mele
crește o gară, iar șinele, lungi, contorsionate,
se întind de-a lungul brațului, pulsează violet
ziua devine rotundă și troznește din restul orelor
mă închid aici până când sângele
va reuși să erupă
din spatele oglinzii
ești un război pe care nimeni n-o să-l câștige
e atâta liniște că fiecare ne-am duce să murim separat
bate un vânt alb
și sufletele abia mai au gură să strige
taci! ta-ci!
la poarta asta nimeni nu bate
și dincolo de ea e o așteptare cu picioarele goale
se usucă sufletele direct din tendoane și mușchi
se aude adierea ca o lamă de ras trecută pe jugulară
iubito, iubitoo,
sunt la fel de părăsit
ca o scorbură în care nu s-a prăvălit nici o pădure
001.878
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marin badea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 155
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
marin badea. “așteptare cu picioarele goale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-badea/poezie/14019941/asteptare-cu-picioarele-goaleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.