Poezie

toată frica aceasta

1 min lectură·7 octombrie 2012

Mediu

cum poți urla altfel decât în tăcere,

direct cu ochii și până la unghii:

tot ceea ce contează e această liniște

care scrijelește aerul

neghiobule, neghiobule,

orașul ăsta poate fi căutat direct sub frunze

și gâdilat la tălpi

limba lui încărcată de afte

te va urmări în salina ta la fel de intimă

unde fiecare visează ce vrea

e-hei, noaptea e un umăr catifelat,

descoperit și plin de fierbințeală

care abia așteaptă să fie cuprins

până te hotărăști să mori, încearcă să faci cât mai multă ordine

în frenezia cu care sădești vocalele

numai ele pot striga și până la celălalt capăt al orașului

care mustește de nervi

astfel mi-e dor de tine de-mi vine să țip

din clopotnița mea

unde numai întunericul colorează pereții,

asta îți spun:

ar putea să se prăbușească încet,

începând de la fluierul picioarelor,

toată frica aceasta

doar strada care doarme cu gura deschisă,

respirând din rigole

mai jos, toamna răvășește

puținul care a mai rămas din streșini

001.903

marin badea. “toată frica aceasta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-badea/poezie/14015556/toata-frica-aceasta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.