Poezie
la capătul țigării
1 min lectură·
Mediu
câte ore jupuite de nervi
și câte alte străzi au mai rămas de respirat
nu mai ai aripi, nu mai ai aripi
cu această bucata de cârpă, pe care o fluturi în geam,
poți sterge memoria fiecărui lucru
numai sufletul, inocentul, îți poate vorbi despre înălțimea vocalelor
ca și când te-ai uita în fântâni,
strigătul lui îl poți auzi până departe
au devenit fluide așteptările, precum lama de ras
oglinda nu-ți mai poate ascunde rânjetul
care-ți maschează atât de bine depresiile
nici ochii nu mai au ceva de spus,
nici mângâierile, nici surâsul
toate cuvintele au fost spuse într-o limbă
pe care nu aveai de unde s-o știi
te naști cât să strigi
că fiecare capăt e doar o altă ușă către niciunde
aici, la capătul țigării
fumul de peste zi se vede până-n marginea scrumierei
tot ce mai e de făcut e să vină cineva, să-vi-nă-ci-ne-va
s-arunce gunoiul ăsta
003.362
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- marin badea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
marin badea. “la capătul țigării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marin-badea/poezie/14014589/la-capatul-tigariiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.