adagio - 15

în fiecare zi de luni, ellen meister, o scriitoare obscură,

îmi face semne direct din chioșcul de ziare

are pentru mine un roman cu happy end, știe că mă încântă scrierile siropoase

și că, uneori, din cauza lor, chiar lăcrimez afectat, oh, câtă iubire, câtă pasiune

pune această ellen și cum o mai cheamă în textele

ei atât de apreciate de critica de peste ocean, suflete

în vremea aceasta, la engliterra, în sankt petersburg,

băiatul din riazan, după o beție cruntă, abia mai găsește

țevile de care să se spânzure / s-ar lăsa atârnat chiar de propriile-i vene,

dar sunt prea fragile și abia dacă mai au sânge

cât să poată scrie un ultim poem

suflete, un om negru, un om negru tot colindă parcurile orașului, și cazinourile, și vechile cafenele,

are o privire fixă, parcă ar număra meteoriții căzuți de pe marte,

îi vede cu ajutorul unui aparat magic, inventat de japonezi, desigur, aparat numit imaginație,

în rest, ar putea să urle direct din gura fiecărui coș de gunoi

că tot nu i se mai poate substitui tânărul acela care visa că poate

vorbi cu lampadarele, într-o limbă pe care o știu doar scoicile

și pădurea

o salut, da, o salut pe ellen meister, uite cum îi spun: da, fă, atâtea femei m-au iubit,

cam câte păcate poate aduna și poate ascunde în pumni un om normal, într-o viață,

uite, mi-am tatuat numele lor direct pe meninge,

nu-mi mai rămâne decât să-mi găsesc și eu o galina benislavskaia mea

și s-o pun să recite frumos

ce anume ar putea hrăni un liliac alb și care s-ar putea scutura, sfios,

direct în iarba pitică și arsă de iulie, febrilul,

orașul a plâns aseară, numai cu vocale, ca un mut,

chioșchiul de ziare flutură din filele cu știrile de ultimă oră dintr-un veac

care-ar putea, tot la fel de bine, să se ducă dracului,

azi o să beau din sângele tău, serghei, o să beau din sângele tău

până când voi căpăta un rictus care va face câinii să latre-ndelung

femeie, trupul tău e o lumânare care se consumă într-o liniște

la fel de albă ca rugile,

hai să risipim această clipă până când automobilele vor țipa și ele la fel de frenetic

precum alienații

da, doamna, o s-o cumpăr pe această ellen meister, am auzit că volumul e un bestseller,

altă recomandare nici nu-mi trebuie,

e suficient că-mi spuneți dumneavoastră,

în rest, vă spun, e posibil ca dimineața următoare

să mă găsească tot la fel de răvășit ca un soldat care a aflat că războiul a fost doar

o aplicație și că rana pe care o poartă sub veston e doar un semn

că n-a mai primit vești de-acasă