Parol!

Te-am așteptat aseară, în colț la cimitir, C-o sticlă de palinca, ascunsă-n hanorac, Dar n-ai venit, gagico, și mi-e așa sictir Că-mi vine să mă spânzur, c-o sfoară, de un crac. Te-am așteptat la gară, sperând că vii cu rata, Ardeam de nerăbdare, ca un cuptor cu var; Eram în pargul crizei, că ți-aș fi spart și fața La cât îmi ești de dragă și cum te uiți șucar. Te-am așteptat pe bancă, te-am așteptat la mat, Îți luasem și parfum, de cinșpe lei bucata, Voiam să bag pisoiul la tine în palat, Cât să rămâi borțoasă și să îți fac bucata. Dar n-ai venit, gagico, ai stat de caterincă. Iar eu, naiv, citisem pe muia ta bovină, Că vrei să fii cu mine, că mă iubești, tălică, Preț de-o juma de vodcă, de-un sfert de tescovină. Am ars în focul groazei, mi se rupsese ața Tot așteptând să-ți mângâi frumoxul tău fason, Dar tu-ți dădeai cu ojă, îți bărbiereai mustața Și te dregeai cu apă turnată în sifon. Atât te-am așteptat că mă făcusem sloi; Doi caralii m-au tot bunghit cum dam ocol, Așa că m-am tirat, cu o durere-n coi, Cât să rămâi de proastă. Eu te-am iubit. Parol!