MARILENA MIHAI

Stau in fotoliu Si privesc timpul, Aerul,recunoasterea. Asist la distanta Imensa dintre mine... Si mine. Cobor subtil In vremea pe care Am vrut s-o anulez. E prea tarziu. Procesul a

Pas pe sticle stinse de-ntuneric, Reducerea pamantului La paralela de indiferenta. Singuratatea,stricta jucarie Uitata intr-o scoica. Pe mal,nepasatoare panze De inimi colorate, Dureri

A intins manuta, mana de inger si alb inocent. A deschis gura si fluturii s-au inaltat deasupra fruntii lui. S-a ridicat, iar pamantul era neclintirea intruchipata.

cararile copilariei din vaile crestate si-au intins iarba oprita-n picatura culesului de grau langa floarea de Nu-ma-uita se scrie lumea padurilor de brad iau primul cantec pentru

Arde Cu flacara Albastra Rasaritul. Seamana Tipatul Pescarusului Cu umbra De aripi, Arsura Vantului Atins, Valul ce Respira Rafale De cutremur. Plaja

Vino Ingere, Strange-ti aripile, Lasa-ti capul Pe umarul meu drept Si odihneste-ti zborul. Asculta tic-tac-ul Din mine. Hai sa dansam, Pe tacute, In aceste secunde PLIATE, Hai

In amurgul unui cuvant Am rascolit adieri Si am ramas privind Apusul mut. Mi-e sete de galbenul Ce toamna-si revarsa pe vai, Mi-e sete de buzele cerului Ce risipeste lacrimi.

Am troienit O zbatere de gand, Un cer de gheata suspinand, O latura de cant. Am smuls din bezna Cu gheare de zapada Iubirea luminata De stralucirea alba A unei aripi catre apa. Mi-ascund in