Traversarea

Am intalnit - eu si ingerul desigur - o anumita teama venita de undeva din nonsensul prezentei pseudoingerilor in lume...A te uita in sufletul cuiva este, fara indoiala, tentant si mai ales de muscat cu sete precum un mar din ala mare si copt...O joaca se traduce insa cand secundele sunt luate si puse undeva sus - pe orologiul acela vechi eu sterg periodic praful - sa poata fi vazute de toata lumea...Unii nu se uita, altii zambesc si unii se uita adanc: am avut chiar senzatia ca ar fi interesati...Insa nu! E iar acea naiva amintire si gestuire de cand cu lebedele si ratele si podurile alea mari...Eh, nu mai tine! La suferintele cotidiene regrupa-rea!

Se da ingerul freudicios crezandu-se si neincruntacios fiindu-se...cu ochi frumosi si gura senzuala...