marie vrânceanu

Textul ăsta mă uimește din mai multe motive: unu, îmi este dedicat, și nu oricum..logodnicei mele ..mulțumesc, nu pot nega . Doi, nu am nici o intenție să merg pe insula Elba, în această perioadă nu sînt zboruri și cu vaporul e imposibil, eu sufăr de rău de mare și uneori chiar rău de insule!! Trei: că tu vrei să mergi deschis la șliț te privește, dar că te spargi ca un băutor de Walker e prea de tot, tu bei doar vin dulce, ăla de copii, 6 grade alcool..și suferi de melancolie…si ce mai era în textul ăsta? Ah, treaba aia cu pișulica pe dedicații..nu ești original, asta e de la mine! Și nici la chestia cu fîlfîiala nu ești convingător. Da bine măcar că nu erau perdeluțe roz!

Trist. Dar ce e tristețea? Pe Wikipedia e scris-un sentiment opus fericirii care poate apărea în condiții normale sau în cazul unei pierderi. Iată un text splendit ca răspuns la poezia ta. Aparține lui Lucio Battisti, un mare cîntăreț italian.
Domandarsi perché
quando cade la tristezza
in fondo al cuore
come la neve non fa rumore
e guidare come un pazzo a fari spenti nella notte per vedere
se poi è tanto difficile morire
E stringere le mani per fermare
qualcosa che
è dentro me
ma nella mente tua non c\'è
Capire tu non puoi
tu chiamale se vuoi
emozioni
tu chiamale se vuoi
emozioni( să te întrebi, de ce cînd tristețea cade în străfundul inimii ca și zăpada nu face zgomot, să conduci ca un nebun cu farurile stinse, noaptea, pentru a vedea dacă e așa dificil să mori, să strîngi mîinile pentru a opri acel ceva care e în mine dar nu și în mintea ta, nu poți să înțelegi, de aceea numește-le, dacă vrei, emoții….Un text emoționant.Despre curaj vorbim altă dată. Nu îmi place finalul biletului de adio, nici crinii,și ca să mă întorc la obișnuitul meu ton ironic, vreau să-ți spun că de-o vreme prin părțile astea, nu mai fac treaba aia pe poeziile lumii…și greierele e cam borțos pentru ambalajul admis la export!!Frumoasă poezie, felicitări.

“Importanța unui act sexual oral săvârșit pe inima goală..”eu nu am nivelul de acces a lui Igor și nu pot pune poze, mai bine, că cine știe ce mi-ar fi trecut prin minte. E ceva cu gust foarte amar aici, chiar dacă mie combinația act sexual oral cu inima goală nu îmi place-vorbesc din punct de vedere literar. Dar recunosc, dă bine, mișcă ceva prin celule, fie și un ribosom amărît. O imbecilă care să tragă apa peste așteptările tale..asta chiar că mă indispune, îmi scormonește prin substanța cenușie, deși nu mai îmi aduc aminte care era buda. E tristețe, e amărăciune pe aici, cred că are dreptate Igor, dacă te-ai detașa un pic mai mult de text ar fi perfect, probabil date fiind aspectele problemei ar fi putut fi un text mai mult ironic si un pic mai allegro, la urma urmei s-a tras deja apa… chi si è visto si è visto.Succes!
PS Monica era o proasta!

Un text drăgut, recunosc, valoros doar prin faptul că ne este dedicat nouă, femeilor. Intr-adevăr, mare păcat, 1 si 8 Martie sînt doar o dată pe an! Poate că ar trebuie să mîncați mai mult timp..la rece. Așa v-ați aduce aminte că înafară de ghiocei mai sînt și alte flori și asta tot timpul anului..dar de, ați învățat să faceți pe salcia plîngătoare doar atunci cînd nevoia v-o impune. Multă fericire tuturor femeilor de pe acest site și de oriunde.

...si pentru mine e joi zece februarie si sint nascuta marti zece februarie si anul nu-l zic, asa ca nu vreau...si desi nu simpatizez cu doamna Mamier recunosc..textul..o bijuterie!

Sîntem pe poezie.ro unde mi-a fost dat să trăiesc cele mai excitante episoade din viața mea. Fii.mea spune că lumea pe site-ul ăsta are probleme cu capul. Beee, înclin să cred că e așa. Zilele trecute în vorticele unui scandal care mă privea direct am aflat că Igor Cladov e o clonă. Da, da, o clonă. Azi aflu că Silișteanu e un pianist care s-a suit pe pian pentru o suită singuratecă. Doamne apăra pianul, la greutatea lui! No, no, nu mă refer la greutatea exprimată în cunoscuta unitate de măsură numită Kilogram ci la greutatea literară. Place sau nu, Silișteanu are verb. Cineva, tot de pe acest site mi-a spus în messenger că îl laud prea mult, alții au inventat povești pe seama noastră . Nu există decît o singură poveste: în timp ce Silișteanu pășește ferm pe culoarul literaturii alții îsi aprind bricheta ca să nu bîjbîie prin întuneric. Am tradus în italiană poezia lui Silișteanu și am publicat 2 poezii pe www.alidicarta.it. Au fost primite f bine, comentarii super într-o țară în care românii sînt oile negre. Pot să spun doar Bravo și ca s-o dau un pic pe italiană alla faccia di questi invidiosi .

despre Silisteanu Florian ca poet mi-am format deja o parere, care este pozitiva, dat fiind ca frecvent comentez la textele lui.Certificat de divort e unica in felul sau, speram ca si certificatul. Spun doar atit: poezia lui Florian e o pagina de imbratisat! Complimente.

Cind spunem Florian Silisteanu spunem original. Frumos proiect, Emeric Imre imi place la nebunie, va doresc mult succes si cum am vorbit poate organizam asa ceva si pentru romanii plecati de acasa prin insule, peninsule...Inca o data succes si poate ne vedem la Milano.

Pe la cinci după amiază mă chiamă Adrian Suciu la telefon și mă întreabă fără nici o introducere: ți-a plăcut textul? Incerc să cîștig timp dat că nu știu de ce text vorbește , îi spun la mulți ani, îl întreb cît e ceasul, ce-i face cîinele, cîte grade sînt în România și mă gîndesc în sinea mea: dacă unul cu mînuța așa scurtă a cheltuit bani pentru o convorbire în Italia, trebuie să fie al dracului de important textul ăsta. Trag de timp dar el nu se lasă și din nou: bă’ ți-a plăcut textu? Văd eu că nu e cale de întors și-l întreb de ce text vorbește. Așa aflu că tocmai a publicat ceva la personale pe poezie.ro. Intru și iată-mă cu textul în față: lăsați cititoarele să vină la mine. Si în josul paginii comentează doar bărbații, așa că îmi iau inima în dinți și zic: hai din amiciție lungă să-i bag un comentariu că poate îi cresc și lui acțiunile. Că Adrian Suciu scrie cum vrea și ce vrea mușchii lui, știm.Eu încă îmi aduc aminte de articolul lui Nu dau doi bani pe poeți, în care îi făcea praf pe barzii cu coada în sus și buzunarele fîlfîiind a vînt incapabili să-și întrețină familiile.Un fel de greieri în căutarea furnicilor. Totuși nu pot să nu remarc avarul din el care, poco, poco tot regretă că nu e și el invitat la chiolhanurile gratuite. “Modestia” lui e vizibilă și în cazul de față: nu sînt singurul scriitor din oraș dar sînt de departe cel mai bun. Acu’ poate spune Adrian la ce oraș se referă. Mi-a plăcut imaginea cu spermatozoizii obezi, alcoolici si hepatici. Că realitatea e de căcăt e ..incontestabil. Imi place foarte mult imaginea cu grangurii pe care te piși, pentru că sînt atît de uscați sufletește încît trebuie să-i ude și pe ei cineva. Spre final te oprești asupra unui argument drag mie: căutarea fericirii. De cele mai multe ori se termină totul în fum și ne regăsim cum spun italiani “con un pugno di mosche” din cauza asta eu m-am reprofilat pe căutarea euronilor. Muște am adunat destule. Dragă Adrian nu sîntem în anul 2970 ci doar în 2011 , 9 ianuarie per precisione, te-am citit și nu pot decît să spun: e bun scriitorul ăsta! Imaginația mea se oprește aici. Marie Vrânceanu.

nu e un site de socializare, spuneai tu, asa ca iau inelul si-i pun deget..si vin sa cos la maci tarzii pietrele pe care nasc pinza buna de Damasc.Ca intotdeauna-ORIGINAL.

trebuie sa recunosc,esti original, \"doamna mea varza murata doar cu mine maritata\".Absolut neobisnuit dar,imi place varza asta a ta ninsa.Ai mare grija sa nu ti se topeasca nevasta de zapada..o fi ea candida, da nu e rezistenta.Eeeeeeee!

cred ca in noaptea asta voi varsa lacrimi amare pe malul marii.. tirenice sau tiranice(?) unde m-au trimis sefii in interes de serviciu. M-a emotionat poemul da cel mai tare m-a emotionat discutia dintre tine si dna Mamier. Pai ma Silistene, asculta aici la mine,daca soldatul ala al tau \"nici cu funda nici pe moarte\" isi tiriie sireturile prin Romania si daca pruncul tot s-a dus sa culeaga din livada binele pentru popor ..si iar daca, tu de ce te imbraci la Milano pe Corso Buenos Aires? Cum sa creasca nivelul economic al sarmanei patrii daca tu porti pantofi David Mayer in loc de Guban si blugi CK in locul budigailor romanesti?

Siamo cosi/ giocatoli di Dio/il tempo di un pensiero/abbagliato eterno prima dell’addio. E costruiamo sogni/ rassegnati a cadere. Superstiti d’inverno in un prato/ libellule di carta nella pioggia. ( sîntem jucăriile lui Dumnezeu/ un gînd fugar orbit pentru veșnicie înainte de adio/ Si construim visuri/ conștienți că se vor risipi/ supravietuițorii iernii într-o cîmpie, libelule de hîrtie în ploaie). Acestea sînt versurile care mi-au năvălit în minte după ce te-am citit. Poezia îmi pare rezultatul unei memorii îndepărtate, poate căldura din august în care nu poți nici măcar să-ți controlezi senzațiile fără ca cineva să intervină. Evident e un simplu exemplu. Acea memorie îndepărtată în care” atît te iubesc încît,
dacă aș fi cel care strînge lumînările stinse și piaptănă cîinii
în casele tale confort nedefinit, aș fi un mare artist. Stii ce-ti spun? Suntem frunze toamna în derivă, păsări seduse de cîntecul migrației “acolo unde nimeni nu plînge după altcineva
și lacrimă nu există decît ca ecou
al unui fenomen meteo exotic dintr-o țară străină”. Si dacă am putea transforma fiecare despărțire într-un zîmbet, orice dușmănie într-o îmbrățișare, fiecare lacrimă în apă pentru însetați , fiecare cuvînt inutil intr-o pulsație a inimii , numai atunci grădinile cu flori ar deveni un imn închinat Mariei Vergine.

Stii ce zic recita-i iubitei tale poemul asta si pe urma spune-mi si mie cit de fericita se va simti femeia aflind ca voiai sa o inmoi dulce!!! in mirosul de rahat..ce imagine plastica , ar spune italienii mi cadono le palle per terra.Si culmea ai si tupeul de a trece la colectia poezii de dragoste. Aiutooooo! De fapt scuze, sintem democratici, fiecare autor face cum vrea muschii lui. Si pe urma eu sint o prozatoare..nu ma pricep cine stie ce la poezie, dar sincer daca iubitul meu ipotetic mi-ar scrie asa un poem i-as cumpara un bilet ONE WAY si in Moldova se obisnuieste a spune: cu flori si busuioc atunci cind esti fericit sa scapi de cineva..asa ca i-as pune in mina si un buchet de busuioc!De fapt daca citesc mai bine are dreptate maestro Pacala, ar putea fi si un cintec de dragoste ca ultima parte e chiar draguta, da se vede ca e in firea ta sa strici ce e frumos, sa incurci borcanele si sa prajesti ouale pina se impute casa.

De cele mai multe ori lumea intra in cabinet si dupa buongiorno zice: dottoressa, come funziona? Si eu le cer recomandarea de la medic. Ca sa-l citesti pe Silisteanu, care de la parter la etajul doi, in ascensor, a scris un poem , chiar ca iti trebuie recomandare de la medic, fie el si psihiatru, basta ca are parafa.Pentru ca poemul e tare, Silisteanu e tare..si recomandarea iti trebuie ca sa scrie negru pe alb ca ai inima buna si poti sa combati cu el. Daca nu, mai bine te izolezi intr-un coltisor si tragi un pui de somn. Nu are retineri. Spune ce gindeste si cum gindeste. Pare invincibil. Nu e. Dar are verb! Si in poemul asta poetul e trist. Eu nu vreau sa fiu indiscreta, sa intreb motivul, desi o idee as avea.. ultimul vers imi place in mod deosebit…la tine Silisteanu libertatea de a incepe un nou poem de acolo. Luminarea arde in ritm regular, constant, motiv pentru care de multe ori a fost folosita ca masura a timpului…citeva ore…intre tine si pacatul de ieri…doar urma fina a fumului..doar orele..si iarasi luminarea si flacara care despica frigul acestui poem din toiul frigului..flacara care aprinde dragostea si indeamna la meditatie. Si doar un pas a mai ramas..e dreptul tau la fericire! Complimente! Si am recomandare!

remarc ca esti bine informat, cu ..dedicatia aceea..Eu nu spun ca o dedicatie nu face placere, dar din punctul meu de vedere, ceea ce scriem apartine publicului, nici macar noua.Multumesc pentru apreciere( cum ca as avea talent cu carul).Sa speram ca si publicul va fi de aceeasi parere.Marie

si zici ca poetii se ascundeau cu poezii cu tot in calimara?Hmm!Eu ti-as sugera o vreme sa te ascunzi si tu..nu neaparat in calimara, poezia in scimb las-o pe afara...nu se stie ce iarna vine, se anunta intemperii..caderea gigantilor! Apropos, a aparut ultimul roman de Ken Follett.Si magarul ala, care ora o anunta,legala sau solara?Cred ca te-a prins virusul...gripei??!! Pai sa fiu sincera, poezia asta nu-mi place, cred ca poti mai mult, da\' ai sa reusesti asta cind ai sa termini cu dedicatiile si ai sa scrii pur si simplu.Ti-am spus, intra tu la cusca si lasa poezia libera. No, stiu ca acum te-ai ofensat si o sa zici ca autoarea Escortei spre nicaieri s-a lepadat de tine..da asta-i treaba ta. Eu mai astept raspunsul la o intrebare precedenta, aia cu corso Buenos Aires.Marie

Draga Florin,noi doi am discutat de multe ori, pe diverse teme, ti-am cerut de multe ori parerea( deh, incepatoare in ale literaturii!)si..nu fac parte din categoria..aia, de care vorbeste Silisteanu. Categoric nu, dar am spus-o in cerc restrins si acum o spun cu voce tare:te consider cel mai \"in gamba\"( traducerea din italiana ar fi inteligent, dar sensul real al cuvintului e mai mult decit atit)dintre amicii mei.Am citit multe dintre poeziile tale,stii parerea mea, dar cu \"Frumusetea zboara cu coastele rupte\" nu pot decit sa il parafrazez pe Sili: \"Pe Florin Caragiu il ia orice barca spre rasarit fara taxa\".Si nu spun asta ca sa-l determin pe mentorul meu Florian Silisteanu, sa se gudure, ca si tine stie ce fel de persoana sint, postez un comentariu atunci cind ceva imi place intr-adevar. Traiesc intr-o tara democratica in care publicind fragmente din incercarile mele, am primit comentarii ultrapozitive de la persoane pe care nu le cunosc si...atentie, eu sint emigranta! Asa ca am invatat de la italieni sa fiu impartiala.Imi place Versace si consider ca Dolce e Gabbana sint doua capre behaitoare care tot timpul au vrut sa puna femeia in lumina ca pe o vampa, nimeni nu m-a arestat pentru asta. Si o spun cu voce tare. Complimente, maestre!

și zici că mor două miliarde de persoane în romanul ăsta?! Mamma mia! Da ce ai fumat? Sper că nu e și autorul printre ele! Dragă Leonard,pînă te vei obișnui cu stilul meu..caustic,îți doresc mult succes, fii convins că voi cumpăra și cartea și dacă timpul îmi va permite, voi veni chiar și la prezentare.Mo, sînt curioasă de lansările astea în stil bătrînul..trăgător?!Mult succes,din inimă! E așa de vast terenul ăsta al literaturii..e loc pentru toți Leonard. Eu vreau bani, tu vrei un loc in dimora literaturii, să ți-l dea Dumnezeu! Numai bine, Marie

si ma rog frumos, dl.Silisteanu,dat ca am vazut scris mare pe al doilea rind,colectia poezii de dragoste, unde ar fi dragostea pe corso buenos aires?