am obosit să te caut prin mulțime
îi iubesc pe toți de la o vreme
mai ieri am îmbătrânit cu o parte de cer adâncit
într-o prăpastie
ramurile noastre în palme creșteau odată
acum le tai cu lama
în palmele tale cresc urme de păsări
și ramuri subțiri de cireș
sălbatic
bolnavă de tine
complicațiile mă fac să uit de aripi
sub ghearele dragonului din China
nu am timp să încep altă
învărtesc destinul pe deget
ca un blestem
închid ochii și-mi pregătesc răstignirea
trag linie dreaptă sub toate durerile
frica morții nu-mi tremură-n genunchi
și nu mă strigă
uneori
am legat timpul de rădăcinile pământului
caut răspunsuri la întrebări pe care nimeni
nu le va pune vreodată
urmele păsărilor din pietre povestesc
despre nenăscuți
mă simt singură fără lume
palmele lui mici
îmi prind iernile în doruri
pierdute cu prea mulți ani înainte
dimineața mă privește
de un veac
s-adorm și cerul nu mă lasă încă
să tac
cînd telefonul se răscoală
ajung pe insule vechi în partea ta de sud
râurile roșii la apus îneacă malurile orizontului
nu le pot desena, noi privim
suntem aleși de un cer
emoțiile roase până la os
și părul meu tuns se
păstrez zâmbetul tău prin buzunare
în fiecare rochie îmi placi - de la gene
până la vârful degetelor timizi
ascultăm nu aceeași muzică
citim diferite cărți, chiar și rimele sunt altele
asta e
printre rămășițe
timpul minte
fără păreri de rău
pe cărări înguste în vârful
vieții și morții
ating
cerul întâmplător și pământul
cade de sub picioare
tac
de se cutremură munții
deschid toate ușile monologului
vorbește-mi despre nimic
dacă picăturile de sticlă bat în fața copacilor și nu mai au liniște
dacă vrei să plăngi dar nu ai cu ce
dacă gândurile au miros de
ochii fug spre ușă
uit numărul cauzei penale suspendate
imaginile interzise ale copilului decedat
scris atât de mărunt în carte
era prea mic pentru a mai trăi
gândeam la copiii mei
brusc
MF