Poezie
poem cu omul de la pupitru
1 min lectură·
Mediu
câmpul cu flori se îneca în brațe
când le deschidea
îl pierdeam în pașii drumurilor până dincolo
vorbea despre un fotograf care aduna copaci de pe străzi
apoi îi anina de pereți în odaia lui
le dădea nume fiecăruia ca să-i strige
cândva
cerul s-a prelins printr-o crăpătură între noi
tot ce ne chinuie am ales singuri
nu se măsoară în vectori
și nu are nici timp
vorbea mult îl vedeam tânăr liber și puternic
și eu undeva am crescut
mai stângaci
întâmplător într-o fotografie lipită de pod
marea pleacă înapoi în nisipurile ei
uneori inima rupe coaste din piept
îl ascultam de jos
era omul
de la pupitru
034.432
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- maricica frumosu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
maricica frumosu. “poem cu omul de la pupitru.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maricica-frumosu/poezie/13981065/poem-cu-omul-de-la-pupitruComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LDLDLaura Danaila✓omul care fură suflete în fotografii. frumoasă viziunea asupra sa: strânge copaci de pe stradă și îi atârnă de pereți pentru a-i personaliza. foarte sugestivă metafora trăirii intense: inima rupe coaste.
0
OAbine cum îl vedeai pe omul de la pupitru. ai reușit imagini frumoase, adevărate \"fotografii\".
mi-a plăcut mult aici:
\"și eu undeva am crescut
mai stângaci
întâmplător într-o fotografie lipită de pod \".
Ottilia
mi-a plăcut mult aici:
\"și eu undeva am crescut
mai stângaci
întâmplător într-o fotografie lipită de pod \".
Ottilia
0
MFmultumesc frumos pentru aprecieri Ottilia, Laura.
0