Poezie

Peisaj

1 min lectură·10 martie 2008

Mediu

Se scurge roua de pe frunze,

Stelele se sting pe cer,

Albă înc-o zi o să vină

Chin prelungind în el,

Bietul cuc.

L-au însoțit cu o pasăre vicleană, neagră,

Departe de fermecata ciocârlie –

Şi-acum îi plâng de milă

Ruginitele frunze

Ale unui nuc.

Ramura pe care-și cântă tristețea

E arsă de-un fulger călător,

Jos aripile-i sunt rupte în râul adânc

Și gura nu încetează să-l cheme

Pe străin.

Zborul și văzduhul îi cioplesc în cântec

Dorul după alte vremuri,

Ar vrea el, biet pui de cuc,

Să știe cum este să trăiești

În visul nimănui.

002.975

Mariana Stratulat. “Peisaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mariana-stratulat/poezie/1772748/peisaj

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.