e atât de puțin noi

suntem ireali în iarna asta care a uitat să vină peste oraș dacă nu ninge nu se nasc îngeri și demonii umblă dezlegați prin sufletul meu e atât de puțin noi când vine seara și eu sunt aici ascunsă într-o cutie cu bijuterii așteptând să învârți o cheiță ca să dansez pentru tine e atât de puțin noi când e dimineață și nu ești aici să nu-mi amintesc mirosul tău e mai cumplit decât să-ți uit chipul sau mâinile să nu te mai descopere întotdeauna mirate de partea cealaltă a patului în toată viața noastră e atât de puțin noi încât am nevoie de mirosul tău alb ca de o amuletă care să-mi confirme că nu trăim într-un vis doar iarna asta zăpăcită a uitat pentru o clipă cum să ningă