Poezii

rupea din buzele ei bucăți roșii de lună înspăimîntat cît de inocent pot să plîngă dinții săi cît de tare vor să ucidă să taie cu bisturiul mirosul ei de vin alb te oprisei cu bicicleta în

sufletul ca un blog de ăla făcut ca la carte unde intră cine vrea și iese cine mai poate sau cine reușește mai iute să arunce mouse-ul în foc nu zău imaginația ta a stîrnit în mine o

noaptea a plîns sub pleoapele mele pînă cînd mi-a căzut ca o pară și ultima dîră de văz am visat că mă sap groapă și că cineva cu degetele lungi de adio mă plantează copac că în mine printre

o vreme lumina ei s-a rotit printre așchiile violet ale unui trup care se înfrupta fără lanternă fără vreun semn de epidermă sau ruj de cafea foamea lui trebuia înfometată cu toate ridurile

a mușca din pleoapă acea țîșnire crepusculară de iris ca și cum ai încolți un sărut estompat de răni și oglinzi circulare ar însemna să fur o orbire s-o cern făină prin toți mușchii mei

o să vină o vreme cînd zăpada va clocoti în gîtul tău eprubetă și-ți va părea cel mai tulburător lichior de coacăze roșii strivită ca un melc sub spatele tău voi număra toate gusturile și

mă dezbrac de femeia care rîde într-un ochi de lăcustă nepăsîndu-i de rana care va încolți curcubeu deasupra hăului mă dezmiros de tot ce adie a plete mișcătoare încolăcind păcatul cu umbra

imaginează-ți că din rana pulsului tău scos la licitație ca pe un ceas desfrunzit de cifre și semne ar curge o roșie nepăsare de melc nu-i așa că te vei topi ca o renunțare gheară de scîncet în

a înflorit în palma mea liliacul rană albă cu iz violet de sfîrșituri de care atîrnă ca o jucărie pe brad masca pașilor tăi dimineața își scuipă ultima zdreanță de somn iar eu încă îți sorb

Pieptul tău e o morgă în care dumnezeu își odihnește răspunsul ochiul tău s-a înghemuit ca un câine în plânsurile înzăpezite ale unui trecător care-ți conjugă sângele îngălbenit ca o pară te

era în gleznele mele un neTot rotund nerotund care mă făcea să exist pasăre cu zborul înfruptat de banalele ceruri în glezne sîngele mă exista vulpe ce-și aruncă dinții în

Știu că dincolo de obsesia singurătății se află chiar miezul acesta de nucă pe care îl fărîm tremurînd în retină, îl mestec prin vene cu o poftă de moarte... Îmi simt suferința zburînd ca un