mariana fulger

și iată
abia acum îmi pot distinge
obrazul înghețat de manechin,
zâmbet trist în vitrina ninsă
îndrăgostiții se opresc uneori
și-mi spun La mulți ani!
zâmbesc constant
ușă deschisă
șirului nesfârșit de sclavi
aduși lângă geam
de dorul ultimului liman al fericirii
oglinda în care trăiește un clovn uitat

nici om
nici fiară
nici lichea

fuga de real
îl acoperă cu false furtuni
în care aude vag vuietul mării

un gust sărat de alge
când nu mă mai apasă
partea rămasă din necunoscut

Mâncai două pachete de Eugenia până dădui ceva suflet poeziei tale. E scuzabilă dulcegăria. Muzica n-o mai iau în calcul, că era oricum, dulce. Am forțat puțin versul cu fericirea, dar e bine. Cât despre versurile acelea uzitate, e bine că sunt uzitate. Acum de sărbători, și Crăciunul e folosit de toată lumea, și Revelionul, și sarmalele - uite că de asta nu mai sunt sigură, și vinul - nici de asta, de mine, nu. Deci, mulțumesc pentru lectură și te mai aștept. O zi fericită.

Tavan din cel bun, intră un cui, nu ca în construcțiile astea moderne, să dai cu tunul și tot nu intră, mai degrabă se sfărâmă, adică nu atârnă, atârnă, unde mi-o fi mintea... că despre asta e vorba. Frumos poem, încălzește lumina. O seară fericită. Steluțe n-am, că site-ul meu funcționează pe întuneric de când cu falimentu.

De ce s-or fi terminând întotdeauna în tristeți sentimentele profunde? Un poem recitit cu aceeași pătrundere a gândului dincolo de pupila acelui glob de sticlă. Te-aș strânge la piept și ți-aș spune că visul rămâne, chiar dacă simți nevoia să spui, de multe ori, regret. Superb. O zi fericită.

câte fărâme de vis alcătuiesc lumina
trecută din ochiul tău în al meu

ce lumini se întretaie și se confundă
în adânci trecerile noastre prin tăceri

din ce se compune zâmbetul tău te azi
și cât de lung e drumul până acolo

cu câte cercuri mă îmbrățișezi deodată
când brațele noastre taie apusul spre înalt

mă întreb dacă se întâmplă
când se întâmplă

mai mult ca niciodată

O poezie superbă, profesore. Aceasta e varianta mea. O zi fericită.

și totuși viața
o mare promisiune
mai ales atunci când cuvintele
promise intrânduri în absolutul trăirii
strigă tăcerile de sub semne sângerânde

o necesară stare de împăcare cu mine
nimic mai mult

orice va fi fost
visez cu ochii holbați de nerăbdare

sunt în viață

respir
orizontul
mireasma aspră și intimă a cărnii

miroase sărat a lacrimi
sau
doar amintirea unui apus în doi
pe un țărm uitat

îmi spuneai uneori că aș fi un tată minunat
ori
poate
înlocuitorul necesar

ca un strigăt ieșit din gâtul unui albatros
ideea pașilor alergând
spre brațe deschise

flacără în răsăritul încețoșat
verb amestecat, cuvânt nerostire
din gura ta în gura mea
fără culoare, fără sunet
plutesc

lumină răstălmăcită, umbră
într-un sentiment timid de speranță

Asta și cam atât. O poezie superbă. Te rog să retrăiești frumos speranțele. Ne revedem la următoarea poezie. Mulțumesc pentru colaborare. Mă ajută mult. Nu-ți folosesc textele în scop personal. O zi fericită.

Începem? Fac din aceasta ce pot, iar tu scrii între timp una așa cum știu că știi să scrii. Revin când va fi cazul. O poezie deosebită, încă. O zi fericită.

Speranțele oricui se mai sinucid din când în când. Important e să rămână speranța că fapta va ieși la lumină, deși, dacă mă gândesc bine, speranța că nu va afla nimeni. Eu tac dacă speranțele mor, țin priveghi. Speranțele însă au un tărâm al lor, vin - pot muri oricâte. Da, din două elemente pot să trag concluzia că poezia ta suferă de plictis existențial. E nevoie să mă întorc la lecții sau punem pe picioare site-ul pe care tocmai l-am scos la licitație? Aștept un răspuns. O seară fericită.

și totuși/ îmi spuneai uneori/ ca o lumină răstălmăcită/ mirarea de la capătul singurătății. Mulțumesc mult pentru un com elaborat. Ai înțeles câte ceva, dar nu destul. Oricum, ai înțeles esența - l-am gândit pe la șase dimineața, în timp ce făceam duș. Poezia aceasta a ta are cam mult plictis, nu crezi? Unde e Bogdan care scria sensibil și care mă făcea să exersez la infinit? Oricum, să nu acuz întregul până când nu văd măcar două elemente din care să pot trage o concluzie. O seară fericită.

Un poet stelar, un rătăcitor în adâncurile cunoașterii necunoașterii depline. Dacă nu te-a iertat, continuă, iar dacă te-a iertat, continuă și mai atent! Frumos. O zi fericită.

Suntem! Superbă, poetică, filosofică și necesară constatare, cu iz științific. O zi fericită.

Nu știu cum ai rostit înainte, acum ai rostit frumos, iar eu, un vis singur, trec mai departe și spun că ninge cu fluturi! O zi fericită.

Un poem superb. Recunosc, nu vă credeam atât de sensibil. E vina mea. O zi fericită.

Ba deține, și le deține bine. Iar verdele albatru pare, și părul unda rîului spre moară. Îndoială nu am că am citit un text frumos. O seară fericită.

Ziua e tot mai neagră, stele plutesc fantasme, nu mai e mult și ajung acasă, vântul îmi spune că nu e târziu.

călăuzitoare spre apăsătoarul vârtej al morții perpetue
scurgănd din sânul stâng cu mâna de argint lăcuită
ultima picătură din nectarul uitării de sine...

Un gând profund, exprimat frumos. O seară fericită.

Un gând frumos. Nu m-am desprins încă, dar sunt șanse. O seară fericită.

Lectura este o lumină în care materia se creează și creează necontenit forme de reprezentare ale conștientului și subconștientului. Limitele în care evoluăm, trasee spre sublim sau banal, pot fi prinse și desprinse în și dintr-o carte scrisă cu mintea și cu sufletul. Neobosit căutător, Corneliu. Scrisul tău mă farmecă și mă trimite spre trasee pe care am umblat sau nu, sigur trebuie să umblu, cu senzația călătorului în deșert, o bibliotecă undeva în zare, pot ajunge, în rest, gândul, inspirându-se și creând din tot ce a creat lumina și a lăsat nedesțelenit, o continuă întrebare. Un popas fericit. Bună seara.

Secunda ce ne leagă-ncet se stinge
Iar eu rămân în gând... fără să știu...
....dacă din mâna ta-i căldura ce m-atinge...
....dacă există-un rost, sau atârn iar
De același tragic fir de ață...

Nepotriviți sub acest trist decor, fugim mereu de frică și banal. Nepotrivit gândul meu pentru tot ce gândești tu, în vers curgător, de la început la final, punând accent grav pe viu, un pom în cale, o piatră sau un om. Deosebit. O seară fericită.

Ori eu am numai muzică sensibilă, ori gângul tău curge superb pe ori fond muzical. Cred că și una și alta. Frumos. Mai citesc. Bucură-te. Mă bucur și eu. O seară fericită.

Cu corectura de rigoare, nu am miel, scuze. Berbentia, Beniamin, adică.

Un gând superb, Bertina. Un sulflet sensibil meditativ. Felicitări și muțumesc pentru cuvânt. Peace wanted just to be free. O seară fericită.