Poezie
Biblioteca
1 min lectură·
Mediu
Singurătatea într-o cameră ticsită cu cărți
e primejdioasă ca o beție crâncenă.
În colț zac mormane de instrumente obosite
regurgitând amintiri patinate de pe celălalt tărâm
Metafizica umblă în pielea goală prin oraș
adulmecând potecile serii.
O surprind de la fereastra mea,
cuprinsă de meditații anamorfice.
Pianul meu cu carnație planturoasă, chiar roză
clipește mahmur aplaudând ca nebunul.
035.077
0
Unele versuri par putin fortate, nefiresti.
Imi place finalul. Pianul este cel care atrage interesul.
Idealia