Poezie
Fără titlu
1 min lectură·
Mediu
Am lasat o clipa vantul sa colinde...
urma lui incerta poposi
prin parul tau, rasfirandu-l.
Doua jilturi pe terasa
iar ploaia nebuna ne spala
de dorinte si pacat.
lumina stele-i din ochii-ti
pierdu stralucire
innecata-n tristete.
Singuratatea ei stangace
mentine intact nectarul
suferintei albastre.
043.536
0
