Tu nu ai nicio vină
draga mea
de vina e rujul ăla
roz
fixat pe incisivi
și pe cănile de cafea
cu \"cea mai mișto nevastă\"
știu fă!
ești genul care
nu se supără
dacă mă uit pe
Discovery
Sunt o persoană morală
privesc lumea prin foi
de desen
rulate in binocluri
colorate.
nu pretind nimănui
să vină către lentilele
imaginare.
Stați acolo-le zic
O să mai aduc o pereche
de
Apus
adâncurile netrezite zâmbesc
zăpezii schimbate
în soarele
ce-si ronțăie
reclama.
pereți surzi ce-aduc
a larma,
o taină ce
n-o vrei zâmbită.
arbori goi adunați
în liniște.
tu
Ficusul conjugal
Și ce dacă ai plecat
(cu pat cu tot)
mie mi-au rămas
nopțile când îți spuneam
ca nu ești deloc aleatoare pentru
echilibrul meu fiziologic
te mângâiam pe tricoul verde
cu
Azi noapte ți-am gustat o lacrimă
și mi-am făcut gustul plâns
să pot să-ți simt durerea;
mâinile mi le-am bătătorit în poteci
și am pășit prin gândurile tale,
iar lumina ce-ți cădea pe gât, pe
În noaptea asta
o să-mi fac ochii
miracole
să se minuneze de fiecare privire
pe care o zdrobești în pudoarea aia
ipocrită,
și mâinile o să mi le strâng
rugăciune,
să mă trezesc cumplit de
Nu mai dormim
ni se scurg ceasurile deșteptătoare,
ca niște epoleți,
pe ochi,pe pomeți.
Ne rugăm să mai avem
răbdare,
că ce mare șmecherie e să ne mai
așteptăm doar viața asta
și dup-aia cu
Ne scurgem pe balustrădă
ca o pereche de fluizi flămânzi.
Ne pierdem mințile și cheile de la poștă,
cădem, ne scufundăm umezi.
Urlă-n noi nebunia mascată-n etaje plușate,
între mine si coridorul
Și ce dacă unu plus unu
egal doi.
Doar n-o să ne limităm iubirea
Într-o banală
Algebră de-a-ntâia.
Nici n-o sa ne împarțim fiorul
exact
Chiar dacă o sa dea
cu zecimale.
Ne vom ține o
Polenizarea temerilor
Scufundate-n formol
Gândurile plutesc năroade
prin borcanele cu etichete sofisticate
scrise-n latină.
Zboară muște verzi
(plictisite de holbarea
de dincolo de
M-am trezit dimineața asta
foarte optimist.
O să câștig la șase din patruj\'nouă
Ș-o să-mi cumpăr barcă
Să pescuiesc singur
Din arteziena din Centru.
O să scriu din lăzi de bere
\"Lăv-iu\" și
Câteodata mă trezesc noaptea
Și-ți caut mâna pe care ai ceasul ăla de două sute
Pe care ți l-am dat de Crăciun.
Dar nu dau decât de telecomanda universală
fără baterii
Rece si neagră.
Ma întorc
plângi cu palmele
ai lacrimi sub unghii
tristețea noastră a devenit tactilă
deja.
îti ridici ochii spre mine
și taci cu insistența unui spălător de parbrize din Unirii
da, eu am greșit
Crestea porumbei.
Pe unul il striga Tubii\'. Nu știu dacă era numele porumbelului sau era asa un fel de \"aport!\" pentru zburătoare.
Tubi-tubi-tubi..răsuna in diminețile copilăriei..Tubi..hai la
...Apuc mousul cu mare băgare de seamă..Mă simt ca Livius Andronicus. Mă simt ca Primul Scriitor de Limba Virtuala. Dau un click. Cu Mare Băgare de Seamă. Azi voi simți Virtualul...Pe ecran îmi
Îți simt ridul din ochi
Cu ecou
Un marfar urlă printre noi
Si cicatricea de la
Apendicită
Ce râde
Suntem un fel de
Cale ferată,
La Linia Doi.
Megafoane
