Jurnale

Câteodata mă trezesc noaptea Și-ți caut mâna pe care ai ceasul ăla de două sute Pe care ți l-am dat de Crăciun. Dar nu dau decât de telecomanda universală fără baterii Rece si neagră. Ma întorc

plângi cu palmele ai lacrimi sub unghii tristețea noastră a devenit tactilă deja. îti ridici ochii spre mine și taci cu insistența unui spălător de parbrize din Unirii da, eu am greșit

Crestea porumbei. Pe unul il striga Tubii\'. Nu știu dacă era numele porumbelului sau era asa un fel de \"aport!\" pentru zburătoare. Tubi-tubi-tubi..răsuna in diminețile copilăriei..Tubi..hai la