Ne plimbam alene pe străzile pustii în noapte
Alăturea unul de altul povestindu-ne de toate
Și îmi amintesc zâmbetul tău și acuma
Parcă ar fi fost ieri și te visez într-una.
Seara încet se
Zâna primăverii a luat în primire al ei rol,
Și din depărtarea albastră, se ivește cu un stol.
Toată natura înflorește, verde e peste tot,
Gingași, ghioceii, își găsesc și ei un rost.
O rază de
deocamdată marea e foarte liniștită. și e atât de
frumoasă... dar e pusă în umbra de chipul tău care de mii de
ori o întrece. și dacă totuși va încerca să spulbere al
tău chip îl voi ridica
Timpul pleacă, timpul vine
Ca și roua între flori
În zadar noi zicem bine
Lumea-i plină de orori!
Ieri a fost, mâine va fi
Astăzi, tot în fața noastră
Ne tot spunem că-i o zi
Dar speranța
