Poezie
Mormânt
1 min lectură·
Mediu
Sunt într-un mormânt
Închis cu al meu gând,
Înconjurat de întuneric
Într-un cimitir periferic.
Sunt îngropat de viu,
Întemnițat într-un sicriu.
Cum de-s aici, n-am habar.
Să-mi amintesc e în zadar.
Răceala sufletului meu
Apasă peste trupul greu.
De evadare sunt lipsit
Putrezirii fiind sortit.
Sentimentele-mi sunt moarte,
Pe piept mâinile așezate
Așteptând somnul de veci
Între scândurile reci.
N-aud niciun sunet
Și-ncerc să scot un răcnet;
Dar parcă nu mai știu.
În jur totu-i pustiu...
Doar zgomot de sfâșet,
Cum se-nfruptă încet
Viermii din morminte –
E tot ce am în minte.
Nu rabd prea ușor
Gândul c-am să mor,
Căci nu sunt pregătit
Să știu că am murit.
(c)
054.078
0
IA
