E-un zeu în adâcul zâmbetului tâu
E-un zeu în adâncul cearcănelor tale,
E-un zeu sub coasta ta stângă
Și sub sânul tău cel drept
alt zeu șovăie...
Și goalele-ți dorinți ascund zei
Și seceta
Ce Dor...
Ce dor îmi este de tine...
Tu ,nesupusă si negustată
Numai de lacrimi adăpată
De-o sete uscată nesecată.
Ce dor uscător de la glezne în sus
Ce dor dor curgător
Prelins spre
Te făcusem ied
lovindu-te peste dește
cu o piatră vineție
Te facusem lup
tăvălindu-te besmetic
într-o groapă cu rumeguș
În rest nu te făcusem nimic
pentru că nu mai aveam vreo
Cu ce efort să mă vindec de toate
lingându-mi rănile înghețate
asemeni unui câine hămesit
Ce-și potrivește căldura trupului
sub o dungă de zăpadă.
Se face întunericul brumă
si pacea cerului își
Nimicul pare transparent ursuz
Nu-i plictiseală care să nu fiarbă
Drumețu-i rătăcit în lada cu moriști
Nu se învârt doar stau grămadă.
El-pare deșirat osos
cu părul arcuit peste orbite
Unde ești tu
Lumină
De dicolo de dimineață
Unde zbuciumul nefirescului devine rid
Iar viața și lucrurile
respiră prin libertatea ta...
Nu-i chin nici dogoare
numai adâposturi provizori
Am așteptat atunci
Cu brațele întinse pentru zbor,
Apoi am început să mor
Cu inima apoasă și rotundă.
Drumețul mă striga fără s-audă
Nici eu nu-i auzeam strigarea,
Căci moartea mi-amorțise
Eu nu sunt altul
Decât emoția mea
Și cuvântul
Ce-mi veghează zâmbetul
Mărturia că exist
Nu-i o probă prea elocventă
Mărturia că șed despuiat pe-o
plajă plină de alge
Nu-i decât imaginea
E altfel singurătatea
mână de ovaz
risipită în bătaia vântului
E altfel durerea
înghesuită cu amiezi cu tot
intr-un strigăt
E altfel tăcerea
rotunde liniști
orbite de îngheț
Ce urăt îmi părea zămbetul tău
Și nici nervi nu aveai sa-ți înclestezi rabdarea
Te priveam străpuns de panglici ude
Înconjurat de suprafețe ninse
Un groaznic orb îmi strecura sub
Dincolo de toate
Toate ne amenință
Privirea oarbă
A unei bătrâneți sălcii
Ce-și contureaza forma
Și râsul nopții uscat de arșiți
Și plânsul nopții
străfulgerat de risipiri.
Două trupuri
Rotund aram cu plugul meu din alge,
Rotund aram și nu mă mai opream
În timp ce trupul tău dospea sub miriști,
Te căutam tot scormonind pământul,
Cu plug cu tot te căutam
Și iar de dragoste-ți
In vară, noaptea stă pe brânci,
încercând să ghicească
apăsarea ploilor de seară
Un labirint suspendat în vazduh
îmi pare cel din urmă exil
gata sa-mi înnoade toate nebanuitele
aici se termina lucrul
pe care marea
Îl face iubirii
suflete prelungi donănd clepsidre de fum copilariei
mi-am uitat cearcănele deschise
ce greșală
acum tu Îmi poți vedea nesfârsitul
MB