Marian Baciu

aștept ora aștept clipa aștept spectrul să-l învăluie în ceața rară pe cel care e ascuns în deltă printre stânci groase de sfoară primirea dulce a buzelor clare este dreaptă supliciul este

în stânca roșie cercuri line suflu ars stare de angoasă afirmi lucruri nebănuite de mine încerci să visezi dumnezei nespuși vrei să guști eroticul pahar îl așezi pe

stăm la margini de senzații moi stăm la mijlocul trenului și așteptăm gurile să ne sfărâme în linii drepte consecutive și ondulatorii misterioase avem un principiu sarim pe el ne legam de

Ieșiri din fire calm meditație eșec cald te supără fumul din celulă stai îți construiești acoperișuri din ațe primești mâncarea pe sub ușă te întrebi dacă să te spânzuri sau să

sunt cum ești aparent te îndoi de mijloc în vals spui poeme cifre ascunzi în tăceri priviri spuse pe buze întinzi mâna cutremuri sângele gena se înfiripă caldă cum tremuri de recele de pe

aseară mă gândeam la mama și la un tată care își dorea să moară la o lună după mama aseară mă gândeam la sunete auzeam vuietul cenușiu al catifelei din groapă afirm o existență și pot

Un chip Se adună din nisip Se ploua Pleoape strânse Mâini și degete peste mine, Peste tine. Patul amintirilor, gâturi mușcate din care curg vinuri de o sută de ani

paharul întins de mâna galbenă inele roșii de argint fierbinte apuc cu dinții îl sparg între dinți cioburile taie jumătate de creier încă înghețat pielea de canapea te ridici aprinzi

riscăm să ne mâncăm carnea la un preț ieftin importată bara pe care te extenuai în bar s-a îndoit Pompierii ți-au turnat alta de foc porția ta de gustare ai pătruns furculița într-un