Maria Tirenescu

Dacă scrii în continuare în acest mod, aici vei îmbătrâni împreună cu dublura Constantin care îți explică textele. Crezi cumva că munca l-a ridicat pe om la rangul de maimuță? Eu mă simt jignită, deși, pe cei care nu știu să scrie corect ar trebui să-i ignor, dacă știi ce e aia. Nu are rost să îmi pierd timpul(că asta este munca mea de a-ți explica greșelile pe care le faci). Ce poate fi mai rău decât să nu vrei?

Supărată de-a dreptul,
Maria

Nu am corectat poezia. Nu îmi permit. Am completat cu diacritice și am corectat greșelile de ortografie. Acum e mai ușor de citit. Arată a poezie, cum spunea Liviu-Ioan Mureșan.

Cel mai bine ar fi să te învăț să corectezi singur. Dar eu nu am timp. Și poate nici nu vrei... Atâtea texte ai scris în câteva zile cât nu am reușit să scriu eu în 12 ani. Muncești mult.

Cu prietenie, Maria

Fără supărare, unde scrii cu diacritice, că aici nu se vede? poate vrei să scrii ca mai jos...

De ce Omului nu-i ajunge un pat și un scaun și o
Masă...
El
Dorește să mai aibă și încă un scaun și înca un
Pat mai mare și mai
Moale...
Și își cumpără încă un scaun...
Dar scaunul e de altă culoare...
Și mai tânăr și mai frumos acest scaun sfios...
Omul
Își dorește încă un televizor...
Și încă o camera mare...
Și mai apoi el dorește să aibă și un copil...
Sau doi...
Și atunci se încep problemele...
Sunt înguste și mici pernele...
Și Omul se rupe în două sau în trei...
Și caută
Mai multe!!!
Bucurii...
Și-și cumpără o capră...
Să poată copilul mânca Lapte...
Și își mai cumpară o Găină...
Da la găină el își cumpără și un
Cucoș...
Și iată e gata...
Să-și cumpere o Limuzină...
Să poată plimba...
Și Găina...
Vecina...

Cam așa înseamnă să scrii cu diacritice și fără greșeli de ortografie.

Cu prietenie, Maria

Citesc, uneori, ceea ce scrii aici. Nu înțeleg de ce te grăbești. Ai scris mult, foarte mult. Dar e plin de greșeli, de toate felurile.

Am înțeles că avem aceeași vârstă. Poate vei fi de acord să te corectez. Nu am mari speranțe, dar mai încerc o dată.

Când eram la școala primară, scriam vre-o, vre-un. Acum, se scrie vreo, vreun... Cea mai frecventă greșeală gramaticală apare la forma de viitor a verbelor. Nu se scrie v-a veni, ve-ti fi nevoiti, ve-ti avea nevoi... Se scrie va, veți. Dacă nu scrii cu diacritice, cred că mulți nu înțeleg ce e cu \"Caslegele...\"

Nu înțeleg graba de a posta înainte de a reciti poemul. Sunt scrise literele în altă ordine decât cea firească. Și asta se poate corecta, chiar și după ce poemul a apărut pe sait.

Înțeleg că vrei să folosești forma uzuală în Moldova, dar scrie Crăciun (cu literă mare). Dacă nu scrii cu diacritice, cred că mulți nu înțeleg ce e cu \"Caslegele...\"

O altă idee mi-a trecut prin minte: mulți au asemenea idealuri care sunt atât de ușor de realizat...

\"Acum as vrea sa fiu Primar...
Nu fratilor...
Mai bine...
Secret-ar!!!
Ca mine oameni sa scrie frumos...
Mai rar!!!\"

Am văzut oameni care se exprimă la fel de greu, să nu spun altfel, în limba maternă și care au funcții mari în stat. O fi o modă?

Mă mai gândesc...

Oricum, cred că trebuie să te ambiționezi și să demonstrezi că poți fi un poet care să scrie și corect, nu numai mult.

Cu prietenie, Maria

Fără supărare! Sunt câteva idei, dar forma poeziei suferă. Numeroase greșeli de tastare, dar și multe de gramatică. Chiar nu vrei să scrii românește? Te simți bine în situația aceasta de râsu\'-plânsu\'?

Dacă nu răspunzi, nu mai las comentarii. Dar voi considera că ești încrezut și ai calitățile fostului \"pretin\" de la conducerea Moldovei. Măcar el i-a lăsat pe alții...

Maria

Dragă Mihaela, până azi, nu stiu dacă ți-am mai citit vreun haiku. Sau am citit și, nevrând să te supăr, am trecut mai departe. Așa au făcut și alții. Și te-ai trezit că ești autoare apreciată. Dar eu cred că nu ți-e clară noțiunea de haiku. E prea mult de povestit aici. Dacă vrei să te lămurești, caută între eseurile pe care le-am postat pe agonia și vei găsi lucruri interesante. Sau scrie-mi la adresa de mail. E pe sait.

Cu prietenie, Maria

Mai bine ar vorbi corect!

Un scriitor trebuie să știe să se exprime în limba în care își publică opera. Eu refuz să vorbesc așa cum se vede în poemele tale.

Maria

Dragă Vali, greierii din haiku dorm în timpul zilei, dar cântă întreaga noapte. E drept că problema de matematică se poate rezolva.

Cu prietenie, Maria

Poate ai vrut să scrii așa :

Dar calul nu era vinovat
Stăpânul pășise în gol
Și
Calul
Trecuse după el...
Și au cazut ambii în
Prăpastie
Alpii...
Ce cautau soldații care
Trageau
asemeni cailor
Tunurile în
Alpii străbuni...
E simplu de tot
În largul luncilor cu ierburi mustoase
Erau ascunși
Ostașii
Unguri...
Și trecând Carpații
Tot pe poteci înguste
Oastea
Considera că așa vor trece
Și prin
Alpi...
Dar era noapte
Și soldatul
Se poticnise
Și după el se poticnise
Și calul...
Era unicul cal al
Viitorului
Generalisimus...
Cal care era menit pentru
O procesiune de
Cuceritor în
Altă
Capitală...
Calul nu era
Vinovat!!!

sau

Dar calul nu era vinovat!
Stăpânul pășise în gol și calul
Trecuse după el...
Și au cazut ambii în prăpastie
Alpii...
Ce cautau soldații care trageau
Tunurile în Alpii străbuni...
E simplu de tot
În largul luncilor cu ierburi mustoase
Erau ascunși ostașii unguri...
Și cum au trecut Carpații
Tot pe poteci înguste
Considera că așa vor trece
Și prin Alpi...
Dar era noapte
Și soldatul
Se poticnise
Și după el se poticnise
Și calul...
Era unicul cal al
Viitorului
Generalisimus...
Cal care era menit pentru
O procesiune de
Cuceritor în
Altă
Capitală...
Calul nu era
Vinovat!


Încerc să înțeleg ce istorie ei învățat la școală. Dar în acest text cred că e vorba de SF. Să traduc? E vorba de o poveste imaginată de autor. Cine e autorul? Nu e clar. E tovarășul tău. Fără nume.

Eu sunt Maria și te invit să înveți limba în care scrii pe acest sait de literatură.

Maria

Nu înțeleg! Cum să redai textul tovarășului tău?

Văd că ai diacriticele românești! La \"Cleoăatre\" ai apăsat tasta alăturată lui p și a apărut ă. Ca un semn de respect pentru cititori, folosește literele corecte. Chiar dacă nu știi gramatică.

Recunosc faptul că m-ai pus pe gânduri. Dar, în loc de mult ai scris \"Mut\". E o lipsă de respect față de cineva bine intenționat în acțiunea sa.

Ce fel de traduceri faci? Din ce limbă traduci? Nu înțeleg, chiar dacă cred că vorbim aceeași limbă!

Maria

Am înțeles din biografia ta că te-ai născut la Chișinău. Văd că vrei să scrii în limba română. Aș fi vrut să aflu ce vârstă ai. Pentru că într-un fel i se poate spune un lucru unui copil și în alt fel i se poate explica același lucru unui o matur.

Încerc să scriu cum aș prefera să mi se spună mie.

Nu folosești diacritice. Nu e de mirare că toate textele tale sunt în Atelier.

\"v-oi calca...\", \"v-a uita\", \"v-or seca\", \"v-a scapa\", \"s-au\" Primele 4 exemple luate din textul tău mă duc cu gândul la viitor. Atunci, corect s-ar scrie: voi călca, va uita, vor seca, va scăpa. Sau poate fi înlocuit cu ori, deci, se scrie sau. Numai la trecut exista s-au dus, v-a scăpat.

Poate ești prea mic să știi gramatică, dar conținutul poeziilor îmi spune altceva.

Dacă vei învăța să scrii corect în limba română, poate îți vor fi apreciate poeziile.

Cu prietenie, Maria

Când am citit textul, nu am avut timp să comentez. Acum, văd că ai foarte multe idei subliniate de cei care au citit și au lăsat urme. După Magdalena, chiar nu mai am ce să spun. Doar că sunt avantajați cei care cunosc limba engleză și pot citi ceea ce noi, ceilalți, mai obișnuiți cu alte domenii, nu putem. M-am străduit să învăț limba engleză, înțeleg mai bine ca în urmă cu 3 ani, dar nu am timp să mă informez. Am și marele \"avantaj\" de a fi legată de bucățica aceasta de pământ care se numește Cugir. Într-un fel, o insulă în care poți eventual să auzi cucul. Și greierii...

Virginia, așa cum am mai spus, ai avantajul absolvirii unei facultăți de litere. Și lectura bogată de care ai beneficiat. Cred că e mult mai ușor să înveți să scrii poezie având o astfel de bază.

Cu prietenie, Maria

Am decoperit Matematica distractivă. Sper să nu te oprești aici! Eu citesc poezii pentru copii, chiar dacă nu reușesc să și scriu. Sunt convinsă că au mare trecere poeziile pe care le scrii. Și acest lucru te determină să scrii în continuare.

Spor la scris!

Cu prietenie, Maria

Draga Bia, îți mulțumesc pentru comentariu! Vine de la o cunoscătoare a genului, deci merită atenție.

Știi că scriu sporadic. Nu prea am timp. Cât despre teorie... Noroc cu câte un articol scris de poetul Șerban Codrin! Îmi mai lămuresc câte ceva. Stând mai mult acasă, nu pot evolua. Muncesc, dar fără spor.

Am citit cam în fugă ceea ce se publică pe Agonia. Parcă am mai puțin timp liber de când sunt pensionară. Tot sper că la iarnă voi sta mai mult în casă.

Cu prietenie, Maria

Inițial, scrisesem \"zeci de copii\". Dar la traducere nu mi-a reușit. Varianta publicată e în engleză, pe secțiunea engleză a Agoniei.

Exista facilitatea traducerii, dar eu am postat mai întâi varianta în română.

Nu sunt regina haiku-ului. Sunt mulți colegi care scriu haiku. Poate mai rar ca mine, dar scriu foarte bine.

Mulțumesc pentru comentariu! Văd că te interesează.

Cu prietenie, Maria

Am citit aseară, târziu, articolul și nu am avut răbdare să las un comentariu. Am vrut să scriu scurt, dar m-au năpădit amintirile și, în acele condiții, nu puteam să fiu atentă.

Am extras câteva idei din articol și vreau să îmi spun părerea, ca fostă profesoară și fiică de învățători. Sper să nu deranjez prea tare și să fie câțiva cititori care să înțeleagă ceea ce vreau să spun.

S-a subliniat „importanța elaborării unor legi simple și clare, pe înțelesul tuturor”. Am văzut că fiecare citește și înțelege legile prin prisma intereselor personale. Dacă legea e clară, nimeni nu poate să găsească o cale de a ocoli ceea ce nu-i convine.

Am aflat cu dezamăgire de desființarea liceelor pedagogice, dar cuvântul unui profesor dintr-un grup școlar conta prea puțin. Au luat atitudine persoane mai bine plasate în ierarhia învățământului. Eu puteam doar să vin cu exemple din familie sau să dau exemple de colegi care, după ce au absolvit un liceu pedagogic, au ajuns profesori de excepție.

S-a subliniat importanța reformei curriculare. Îmi amintesc că în cadrul cercului pedagogic din noiembrie 2007 am fost invitați să facem propuneri de modificare a curriculei. Am lucrat cu seriozitate (unii colegi erau sceptici), am analizat pe grupe de clase, am făcut legăturile, am redactat la calculator... Credeți că a ținut cineva seamă de ceea ce am făcut noi? Sau colegii noștri din alte școli? Citesc azi, cu dezamăgire, în Tribuna învățământului Nr. 2894-2895, 24 august – 6 septembrie 2009: „Învățământul preuniversitar va menține nemodificată actuala programă de studiu și în anul școlar 2009-2010, secretarul de stat Adrian Pană anunțând că MECI urmează să pregătească însă opt astfel de proiecte strategice pentru schimbări în această direcție, proiecte ce vor fi finanțate din fonduri europene.”

Și eu susțin realizarea unor manuale unice. Am văzut ce s-a întâmplat în ultimii ani. Manuale peste manuale, culegeri, caiete suplimentare... Toate inspirate din aceleași vechi și bune culegeri, completate cu probleme originale, nu neapărat mai bune, manuale care nu au fost neapărat mai bune decât cele din care am învățat noi sau copiii noștri. Recunosc că, la clasele de seral, foloseam manualele vechi, completând cu unele probleme din manualele alternative. Manualul unic poate fi completat de profesor, dacă e cazul.

Am citit că se cere „precizarea clară a atribuțiilor părinților elevilor, pentru evitarea abuzurilor din partea acestora”. Susțin această idee. M-am săturat de intervenția clasei muncitoare care intra în sala de clasă și mă „învăța” cum să învăț pe un anumit elev. Eu nu m-am dus în U. M. C. să îi spun unui strungar cum să își facă piesa.

Sistemul de apreciere cu calificative a fost dificil de introdus în ciclul primar. Dar nu cred că a fost util. Mai rău i-a zăpăcit pe părinți, pe copii și chiar pe cei care au învățat în mod tradițional.

Am mai reținut o idee, din răspunsul lui Vali: „Eu nu lucrez niciodată pe caiete speciale”. Bine faci! Acele caiete speciale sunt o teroare pentru părinți, implicit pentru copii. Să nu spun mai multe. Am văzut un astfel de instrument în săptămâna care a trecut, când a venit nepotul meu în vizită cu acel caiet. Ce vacanță au copiii de azi? Sunt mereu cu gândul că trebuie să-și facă temele de vacanță. Mie nu mi-a impus nimeni ce să fac în vacanța de elev. Am învățat în clasă, cu profesori foarte buni, am plecat de la școală cu lecția știută, repetam puțin, îmi scriam tema și puteam să mă și joc. Copiii de azi sunt chinuiți.

Alt punct, altă idee: „Mai am și meteahna de a corecta tot”. Și eu corectam caietele elevilor de la ciclul gimnazial. La liceu, mai puțin. Nu vreau să țin teorie. Acest lucru important se învață în timpul pregătirii metodice.

Și mai sunt locuri în care aș putea interveni. Prefer să scriu un articol separat. M-am pensionat și am crezut că voi avea mai mult timp pentru ceea ce voiam să fac. Dar nu, sunt prea multe lucruri pe care nu reușesc acum să le definitivez.

Mi-a plăcut modul în care a scris Vali Slavu. Concret, limpede, documentat. Sunt convinsă că a lămurit multe probleme. Aștept și eu, cu optimismul specific educatorilor, o rezolvare cât mai rapidă a situației din Educație și din Învățământ.

Cu prietenie, Maria

Draga Vali, îți mulțumesc pentru observații! Chiar voiam să aflu ce greșeli fac.

Am scris poezia în glumă, împreună cu nepotul meu. Știi cum e în vacanță. Matematica e grea pentru cine nu o învață din plăcere. Am avut un motiv să văd câtă gramatică știe, pentru că el scria pe hârtie și eu încercam să-i dictez. Ruperile de ritm se datoresc grabei de a posta poezia. Chiar nu am finisat-o. Voi reveni și voi corecta. Mi-a prins foarte bine analiza pe care ai făcut-o. Eu am scris doar ocazional pentru copii. Dar voi continua. Până voi scrie bine.

Am citit aseară articolul pe care l-ai scris. Voi intra în scurt timp și voi lăsa un comentariu.

Să ne citim cu bucurie!

Cu prietenie, Maria

Mulțumesc pentru comentariu!

Când am scris ca vor intra în istoria neamului, nu m-am referit la acea mare poezie ci la faptul că un adolescent dintr-un colț uitat de lume scrie poezie în timpuul exilului forțat de război. Nu am timp acum să explic, dar câți tineri s-au pierdut pentru că nu au avut un îndrumător, pentru că au trăit vremuri vitrege? Făceam o comparație cu tinerii din zilele noastre. Ei au acces la internet și scriu groaznic. Sunt convinsă că înțelegeți la ce mă refer.

Cu prietenie, Maria

Autobiografic am vrut să scriu, dar a ieșit auro-biografic. Sper să nu fi greșit grav!

Aseară, când am citit, nu am reușit să scriu un comentariu. Acum, spun că mi-a plăcut cum ai scris, cu multe amănunte care completează chipul mamei și ne dezvăluie situația unei familii imediat după război.

Cred că romanul tău poate fi compus din astfel de povestiri de mici dimensiuni. Scrie numai ceea ce se ridică la acest nivel. Romanele de azi au forme din ce în ce mai neașteptate.

Aștept și alte povestiri cu caracter aurobiografic.

Cu prietenie, Maria