Maria Tirenescu

Chiar și la computer poți să scrii corect gramatical, cavalerule alb!

\"oricum i-ti multumesc\" se scrie îți. E greșeala pe care o fac toți cei nou înscriși.

\"stanca care\" citește cu voce tare. Sună urât. De asemeni: \"acu cateva\".

Bunicuța Albă

Revin și citesc. Citesc ceea ce ai scris, să mă conving că am dreptate.

Citez din comentariul pe care mi l-ai lăsat la un gen de poezie care e posibil să se studieze în Siberia, ea, Siberia, fiind mai aproape de Japonia.

\"Cine sunt eu ? Sunt un nimeni...un nimeni printre secaturi...\"

Mă simt jignită. Eu sunt membru al comunitatii de aproape 4 ani. Și vine un nimeni, se înscrie de puțin timp, poate chiar azi, și ne spune că suntem secături! Miliția aia de care le era frică unora unde este? Cum poți să jignești mii de oameni care au avut bunăvoința să primească un asemenea individ? Poți, că așa ai fost crescut, nu educat. Confunzi proza cu poezia, imi scrii: \"atata timp cat nu poti simti poezia...si nu ti-ai format obisnuinta de a te ajuta de rima...de intonatia valsului...si de a inlatura automat toate virgulele si liniutele...contempland si inchizand ochii pana la refuz- nu te pot considera o persoana inzestrata cu ratiune si logica.\" Ce să mai spun? Nu știu cine e lipsit de logică.

Și să revin la această poezie, ca la un vals cântat de un afon. Am mai găsit ceva, un fel de exercițiu de logică: \"Eu pasul sa i-l fac\". Chiar de logică. Cum să i-l faci pasul. E marionetă, nu poate păși, e oloagă? Sau cum logic ar fi în limba română, pentru care Eminescu , Alecsandri (apropo, așa se scrie, nu cu x), Nichita Stănescu și mulți alții au trudit, îl fac. Îl nu se scrie niciodată cu cratimă, dacă știi ce e aia. Un cetățean atât de hotărât, cum vrei să ne arăți că ești, ar lăsa \"textele\" învățate din discursurile de la televizor și ar pune mâna pe carte. Adică, să spun simplu, direct, ar învăța.

În ceea ce privește jignirea mea și a Agoniei, voi cere să intre pe rol justiția. Așe e drept, în ritm de marș!

O poetă insensibilă, dar ofensată

Oare cum se poate întuneca seara? Mă întreb... Poate acolo, în Siberia, unde se învață orice, dar nu și gramatica limbii române.

\"Cand i-mi zambesti fierbinte\" Eu știu ce e un zâmbet cald. Și mai știu că îmi nu se scrie cu cratimă. Nici îți, nici își.

\"Cand noaptea se ascunde
In visul ce ne leaga
Ea ne sopteste-n umbre
Cantece de leagan\"
Aici nici măcar nu rimează.

\"Te ating si-ti dau o sarutare\" dacă îi dai o sărutare, nu o atingi? La noi expresia \"Te ating!\" înseamnă \"îți dau câteva palme/nuiele!\" Să traduc?


De data asta lecția de gramatică zâmbind a fost mai scurtă. Ca poezia.

Maria din România

Ce-ai vrut să spui aici cu \"aratati chipul\"? Arată-ți sau arătați? Ar fi bine să folosești diacriticele. Și să îți strunești vorba, adică, să vobești/scrii cu înțelepciune.

Înainte de cuvintul sau nu se scrie virgulă. (Cu ploaia, sau cu vantul)

\"Ma apasa acum in minte,
Sa plec departe`n lume.\"
Nu știu cum e să te apese în minte, dar noi nu folosim de foarte multă vreme apostroful în locul acesta.

\"dar nustiu unde\", dar nu știi nici cum.

\"Sunt liber, ca si tine,
Dar prea marunt in viata.\"
În sfârșit, modest.

\"Ci anii,ce s`au dus.\" Arunci cu virgule și unde nu e cazul!

Din DEX (dacă știi ce e ăla): \"Cuvântul \"inegrita\" nu a fost găsit. Nu există niciun cuvânt similar\" Se scrie înnegrită.

http://dexonline.ro/search.php?cuv=innegrita este adresa la care poate mai citești..., dacă vrei.

Din nou arunci cu virgule și unde trebuie, și unde nu...
\"Sa nu-mi citeasca visul,
Sa nu-mi tulbure marea,
Ce m-a lasat la fund,
Sa nu m-a vada lumea.\"


\"Ei nu-mi spuneau ce fin,
V-oi fi mancat de molii.\"

Moliile nu cred că pot mânca oameni, dar pe tine te roade rău gramatica. Aceeași greșeală se repetă la toți cei care nu au învățat limba română și vor să scrie poezie. Voi fi este forma de viitor. Viitorul tău va fi în funcție de ceea ce vei stabili să faci pe acest sait!

Dacă vrei, putem face zilnic câte o lecție de gramatică. Despre poezie, mai puțin, că e greu de citit atâta timp cât sunt greșeli în fiecare strofă.

Poate revin... Depinde ce scrii!

Maria

Ce bine ar fi dacă ai ști să faci diferența între o poezie și un text în proză! Dar, atâta timp cât nu știi, nu e de mirare că îți sunt refuzate comentariile.

Să auzim de bine și să ne mai faci să zâmbim pe cei cu mai multă vechime pe sait!

Cu zâmbetul pe buze, Maria

Fără supărare, nu sunt editor, dar nu am rezistat să citesc decât două strofe!

Am intrat să citesc o poezie a unui nou venit. Și m-am lămurit. Nu mă mir că te exprimi atat de nepoliticos față de cei care au creat un loc public în care ai posibilitatea să îți etalezi cunoștințele, ideile, sufletul. Bine că nu sunt mulți ca tine! Nu știu de ce, dar am impresia că ești certat cu limba română.

Puțin deranjată, Maria

Am văzut că ești elev. Nu voi spune nimic despre poezie, dar voi spune că știi, cu siguranță, că trebuie să scrii cu diacritice. Și sunt sigură că, măcar în școală, te poate ajuta cineva să faci acest lucru.

Apoi, despre poezie poți să vorbești cu profesorul de limba română. Trebuie să ai curaj. E spre binele tău. Profesorii te pot ajuta.

Site-ul e a doua școală. Dar, atâta timp cât poeziile tale vor fi numai în atelier, nu vor fi citite și comentate decât puțin, rar și offtopic.

Curaj!

Cu prietenie, Maria

Cristian, cartea e deosebit de frumoasă. Un format 11x19 cm. În interior sunt câteva caligrame. Când le voi putea scana, voi scrie despre ele. Nu știu cât de mult aș putea cita din carte, fără să fie probleme. Dacă nu știi limba franceză, nu poți citi. Eu traduc, dar e un lucru migălos, destul de dificil pentru cine a învățat limba în liceu, în urmă cu 40 de ani. Dar ce nu face omul dacă îi place poezia?! Îmi voi nota poemele pe care le voi găsi interesante și voi găsi o cale de a le prezenta.

Sunt multe senryuri în carte, așa cum ai observat. Diferența față de haiku este lipsa kigo-ului. Adică, nu se găsește un cuvânt care să precizeze anotimpul. Senryu are o nuanță comică, se referă la firea umană. E un fel de epigramă în stil haiku.

Vom ține legătura pe Agonia.

Cu prietenie, Maria

Autorul scrie o poezie. E o lecție imaginată de ea.

Apropo de lecție... Un vecin de-al meu, autodidact pe schiuri împrumutate, a luat un pom în brațe și a știut toată școala cum schiază. Era de vârsta pe care o ai tu. Deci, e posibil.

Ar fi interesant de citit toată cartea. Mărturisec că nici eu nu am citit-o în întregime. Dar, e posibil să mai scriu despre ea, pentru că merită.

Cu prietenie, Maria

Îți mulțumesc pentru semnul lăsat! Numai citind și făcând cunoscute și celorlalți aceste cărți, reviste și site-uri ale altora putem să ne perfecționăm sau măcar să cunoaștem lumea, să ne cunoaștem. Spațiul acesta virtual în care ne mișcăm ne aduce mai aproape. Că scriem mai bine sau diferit e în avantajul tuturor iubitorilor de poezie.

Sper să ne întâlnim și la alte reușite ale noastre sau ale altora!

Cu prietenie, Maria

Mă bucur că ne întâlnim în acest spațiu primitor!

Ai văzut că scriitorii din țările din Vest nu se mai cramponează nici de numărul de silabe, nici de temele clasice. Am prins curaj și sunt convinsă că voi colabora cu A. Duhaime, un poet cunoscut în lumea francofonă.

Aștept cu nerăbdare să aflu care sunt noile teme. După Pixeli, la care nu am trimis nimic, tocmai pentru că nu am reușit să scriu un haiku clasic despre ziar, calculator, cinema, televiziune..., am colaborat la toponime și sport.

Aștept să-ți găsești timp și să scrii și tu.

Cu prietenie, Maria

Domnule Parfene, poezia e drăguță, scrisă în stil popular. Nu ai diacritice deși am văzut că le folosești. În alte postări.

Scrie-mi pe adresa personală! Te învăț cum să te descurci pe site. Dar numai dacă chiar vrei să te citească toți românii.

Cu prietenie, Maria

Cam târziu vin cu răspunsurile...
Vă mulțumesc pentru timpul pe care l-ați petrecut cu mine pe plajă! Fiecare vede plaja așa cum i se pare mai potrivit firii. Dar, e bine să ne completăm.
Eu, mai laconic, Petre mai liber, Mihai descoperind spuma valurilor...

Cu prietenie, Maria

Să știi că nu se văd comentariile celor care nu respectă regulile. Dacă răspunzi la astfel de comentarii, e posibil să fii pedepsit. Cred că am scris pe înțeles.

De unde știi că ți-a comentat Constantin? Că nu se vede decât dacă citesc în alt loc.

Felicitări! Am citit pe acest sait o parte din cele publicate în cărți. Mă bucură realizările tale!

Cu prietenie, Maria

Ai dreptate când spui că \"exista procedee de schimb constructiv\". Dacă ți se pare că am fost agresivă, îți dau amănunte.

Când am aflat de haiku, în urmă cu 17 ani, am încerct să scriu, după modelul cărții \"Carte însingurată\" scrisă de Vasile Smărăndescu. Câțiva ani, am scris asemenea poeme. Apoi, am aflat de existența poetului Șerban Codrin, un \"Gheba haikuist\". I-am trimis încercările mele și mi-a spus că, în cele aproape 300 de poeme, nu am niciun haiku. Am fost foarte dezamăgită. Dar, poetul mi-a dat adresele Societăților de haiku și am luat legătura cu perosoanele indicate. M-am adaptat și scriu, mai bine sau mai rău, urmând regulile lor. Apoi, împreună cu Magdalena Dale, Cristina Rusu și Corneliu Traian Atanasiu, am lucrat la un blog, organizat de Corneliu, numit ROMANIANKUKAI. Toți patru suntem membri Agonia și publicăm, când avem timp și inspirație, pe acest sait. S-a creat un grup de poeți care scriu haiku. Sau care vor să scrie haiku. Un stil care nu prea seamănă cu ceea ce scrii tu. De aceea ți s-a părut că suntem agresivi. Nu suntem agresivi! Vedem lucrurile în alt mod.

Te rog, dacă mai ai ceva de lămurit, să îmi scrii pe adresa personală, adresă pe care o găsești pe sait. Putem discuta mai multe. Am văzut că ți-ai scris biografia în limba franceză. Pot să îți dau adrese de site-uri care publică haiku. Dacă vrei.

Cu prietenie, Maria

Draga mea, de struguri roși nu am auzit. Poate roșii. Dacă e vreun regionalism, nu mai spun nimic.

Tu chiar ai citit ceva despre haiku? Eu citesc de 17 ani și încă nu știu exact ce e. Și numai pentru că nu sunt japoneză. Dar aici ai scris un micropoem, că prea multe figuri de stil conține. Și un pleonasm.

Dacă vrei, îți pot spune de unde să citești. Sau poate știi mai bine.

Cu prietenie, Maria

Și mie mi-a scăpat. Se terminase e forma corectă a perfectului simplu. Adică a formei de trecut a verbului a se termina. Ca mâncase, scrisese,...

Tot eu, Maria

\"ve-i\" ți-a scăpat. E particula cu vare se formează viitorul. Se scrie vei. Niciodată nu se scrie despărțit cuvântul vei.

Constantin Cusmar, mare critic literar, chelner de la 18 ani, nu înscrie nicio poezie. Aș vrea să citesc ceva scris de el. Eu nu scriu satiră, dar el poate că scrie. Aștept!

Cu nerăbdare, Maria

Ai corectat, dar nu tot ce trebuia. Dar, dacă ai avea numai atâtea greșeli, tot ar fi bine. Adresa mea de e-mail e pe sait. Poți să îmi scrii direct. Nu mă supăr. Îți scriu câteva reguli pe care să le aplici, când vrei să scrii corect românește.

Acum, să precizez: conținutul poeziilor e bun, foarte bun. Dar e greu de citit când te oprești la fiecare greșeală. Eu am fost profesoară și nu am lăsat nicio greșeală nesubliniată cu roșu. Nici folosirea expresiilor și cuvintelor moldovenești nu mă deranjează. Dau o culoare textului. Așa ne deosebim. Îmi place ironia, dar ironia provine din mintea inteligentă. Iar o minte inteligentă poate învăța!

Greșelile rămase? Iată-le!

\"Oameni\" trebuie oamenii
\"chilogram\" trebuie kilogram
\"v-a trece\" trebuie va trece (la viitor nu se desparte)
\"vre-o\" se scrie vreo
Iar în comentariu desparți pe ți și când trebuie, și când nu trebuie.

Am văzut că poți să scrii mai bine. Așa că, voi mai trece, când voi avea timp. Dar voi fi la fel de exigentă cu limba română!

Succes!

Maria