La cantină

Ne luaserăm în serios rolul de gospodine. Făceam ce ne pricepeam. Aveam grijă de găini, pisică și făceam ordine în casă. Nu ne prea plăcea spălatul vaselor, dar trebuia să facem și acest lucru. Într-o zi, tata a venit acasă, s-a interesat ce am făcut de mâncare și ne-a spus: - V-ați descurcat bine și azi. Ce spuneți dacă vă invit la cantina orașului? - Ce e „cantina”?, întreabă Nina. - Îmbrăcați-vă frumos! Mergem să vedem! Mâncăm acolo. Ne îmbrăcăm cu rochițe frumoase, cu șosete curate și sandale. Eu îmi fac repede o coadă de cal, iar Nina își dă cu pieptenele de câteva ori prin părul tuns scurt. - Suntem gata! Plecăm. Drumul durează un sfert de oră. Ajungem la Sfatul popular raional. Pe a doua clădire din stânga scrie: Cantina orășenească. Intrăm în curte, urcăm câteva trepte. O ușă deschisă. Lângă ea, o masă. O doamnă veselă ia banii pe care i-i dă tata și ne invită înăuntru. În prima sală sunt patru mese pe partea de către geam și două spre ușă. În a doua sală, sunt tot șase mese, aranjate altfel. Alegem o masă lângă fereastră. Masa are formă pătrată, față de masă albă, un coș cu pâine, o cană cu apă, patru farfurii adânci peste farfurii întinse, tacâmuri și șervețele. Abia ne așezăm și vine o doamnă cu șorț alb: - Bună ziua, domnule Grad! Ce faceți pe la noi? - Mi-a fost dor de o supă de fasole și am aflat că azi aveți. Sunt acasă numai cu fetele. Mimi e la Eforie, să-și vadă părinții. L-a luat și pe Doru. Noi ne descurcăm, dar el e mai mic... -Foarte bine ați făcut că ați venit la noi! Poftă bună! Vă servesc imediat! Zicând asta, doamna pleacă și revine în scurt timp cu un castron cu supă. Ne servește mai întâi pe noi și apoi pe tata. Suntem domnișoare. Spune încă o dată „Poftă bună!” și pleacă. - Fetelor, spune tata, să știți că supa de fasole e mai bună când e gătită în cantitate mare. De aceea voiam să vin aici. - Mie mi-a pus prea mult... - Mănânci cât poți. Pe masă am observat mai târziu o farfurioară cu felii de ceapă. Știam că tata mânca și acasă supa de fasole cu ceapă. Noi două nu am încercat ceapa. - Să vă aduc felul doi, spune doamna cu șorț, când vede că tata a terminat! Sau vreți supliment? - Ce e aia „supliment”?, mă întreabă, încet, Nina. - Nu știu. Aflu imediat. - Te rog să-mi mai aduci un polonic cu supă, spune tata. E foarte bună! Fetelor le poți aduce felul doi. În scurt timp, doamna vine cu două farfurii cu friptură de porc cu garnitură de cartofi și salată de varză. Ne simțim foarte bine văzându-ne servite asemeni persoanelor de lângă noi, oameni cu funcții în consiliul raional. Nu reușim să mâncăm tot din farfurii. Ce ne facem cu gogoșile gulerate pe care ni le aduce doamna? Tata rezolvă repede problema. O roagă pe doamnă să ne aducă o pungă să ducem gogoșile acasă. La ușă, suntem întrebate dacă ne-a plăcut mâncarea, dacă ne-a plăcut la ei... Nu răzbim să le răspundem tuturor, dar se vede că ne-a plăcut. - Să mai veniți pe la noi! - Mulțumim! Venim și altă dată. Când vrea tăticul... În drum spre casă, facem „fixarea cunoștințelor”, adică spunem fiecare, mai ales Nina, ce a văzut la cantină. De fapt, era ca la restaurant, acolo unde nu aveam voie.