Poezie

Steaua dorului

1 min lectură·14 martie 2005

Mediu

Clipește-o stea după un nor subțire

Și drumul interzis mi-l luminează.

Pe fiecare frunză ce visează,

Adaugă un strop de strălucire.

Să mai privesc la stele? Ce rost are?

Doar luna plină, răsărind, veghează

Și gândurile mele stau de pază

Să afle dacă-n zori și dorul doare.

Acolo unde gândul înserează

Și nu-ntâlnește caldă amintire,

Stă multă vreme-n loc și cercetează.

Făcând ades risipă de iubire,

O rană veche se cicatrizează.

002.725

Maria Tirenescu. “Steaua dorului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maria-tirenescu/poezie/110566/steaua-dorului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.