Maria Prochipiuc
Verificat@maria-prochipiuc
mariacyt@yahoo.com
doar ce mi-a placut mult , mult de tot:Pe la miezul noptii, cand toti ai casei dorm, merg la masa de langa geam si, la lumina slaba a felinarului din strada, scriu un bilet. Il aranjez in pat la vedere si sar fereastra. Imi pare rau ca le fac asta, dar nu pot ramane toata vara sa repar motoare. Ma cheama aventura, si libertatea, si marea... Ce-o fi, o fi!...Ne lipim de pietrele ude si-l urmarim cum se indeparteaza. O vreme ramanem asa, agatati de alge si de coloniile imense de scoici prinse pe stavilopozi. Incercam sa facem abstractie de vuietul valurilor si sa prindem orice sunet ciudat. Urmarim fiecare umbra, ori lumina de pe dig sau din mare. Nu stiu de cand stam asa, suntem amandoi amortiti si rebegiti de frig. Si scoicile astea care taie teribil... In sfarsit il aud pe Filozof.
Pe textul:
„Punem pariu (2)" de Sorin Teodoriu
Pe textul:
„Cuvinte" de Constantin Rusu
</i>Că e afacerist abil
Sau om ce-n viață a dat chix,
Își ia un telefon mobil
C-așa-i românul... are-un fix.</b>
nu avea nimeni prilej să scrie
Pe textul:
„Mobilomania" de Viorel Vrânceanu
În realitate ea luase buletinul sorei mele și astfel a putut primi aprobarea de vorbitor. Plângea. Și ochii mei erau la fel de înlăcrimați. Voiam să mă arăt tare și mă abțineam. Am întrebat de soție, de copil și de sora mea, de sănătatea lor.
A fost singurul și ultimul vorbitor, în tot timpul de aproape trei ani, cât am muncit la canal...M-a zărit printre rânduri, un schelet ambulant. A dat un țipăt și făcea semne. Cu orice risc i-am răspuns, pentru care fapt am fost pedepsit. Cum și în ce fel nu vă mai spun.
Tac și citesc cuvintele mele nu pot spune nimic!
Pe textul:
„În gulagul românesc ( 18 ), mărturiile tatălui meu" de Adrian Munteanu
Pe textul:
„Asteptari" de Pruteanu Vlad Claudiu
De îmbunătățitMă opresc doar aici, din ce-am mai citit în pagina ta mi se pare că nu ești tu, oare să fi avut cineva dreptate?
să poposim
la hanul cel uitat
să ne topim
carâmbul cizmelor
pe drumul
către izvoare
număra-vom ploile
simulacre ale timpului
uitat în oglinda retrovizoare
turnesol turnat
în creuzetul
iluziei
Pe textul:
„Fundamentele iluziei" de Negru Vladimir
RecomandatPe textul:
„Incognito" de Lavinia Micula
nu-mi aminti de aripile
de înger
ce-au căzut
în acel septembrie secat
de poveștile toamnei.
nu-mi rosti amare cuvinte
ce-au murmurat regretul nemuririi.
nu-mi împânzi privirea
cu urmele pașilor rămași în
uitare.
nu-mi plânge în palme,
nu-mi șopti \"Adio\"!
Doar taci!
Și nu ți-am răstignit
tăcerea cu palmele vremii
numai ți-am șters-o
cu fum de strigăte și vânt...
eu m-aș opri la... Doar taci! - e o prpunere te rog să nu te superi, dar acel taci mi se pare obositor.
Pe textul:
„Doar" de Raluca-Stefania Mihai
- Diversitatea fiind o natura nedemonstrabila, o lege fara de care am muri fara sa ne nastem, nu ne ramane decat sa gasim fiecare dintre noi raspuns la aceasta intrebare: cum suntem ?
- Darul omului nu poate fi contrafacut, ascuns sau pretins. Sa luam o oglinda si sa ne privim, prin faptele noastre, neinterpretate fals, pentru a ne pacali, prin gandurile noastre, privite de acolo de unde vin, si nu ascultate prin ureche , dupa ce le-am rostit cu echivoc. Asa gasim poate un raspuns, pe care sa incercam sa-l tinem minte.
- Concluzia lui Hesse este usor optimista dar si cuminte, pilduitoare, pastrand limita neputintei umane.
,, Caci un om care incearca sa se realizeze cu darurile ce-i sunt date de la natura, face lucrul cel mai important, singurul cu sens, pe care il poate face.,,
- și mai sunt dar mă opresc...
Pe textul:
„Narcis si Gura de Aur" de cornel marginean
Pe textul:
„in voia destinului" de Andrei Neagu
Pe textul:
„in voia destinului" de Andrei Neagu
ce mi-a plăcut foarte mult:
inimă de roșu
peste
altă inimă
de roșu
Pe textul:
„Gobelin" de Camelia Petre
Relatarea ta este zguduitoare,nu e un caz unic se întîmplă la tot pasul, peste tot scene de acest gen au devenit parca facând parte din normal...
Pe textul:
„Atingerea mortii" de Anca Mortensen
RecomandatPe textul:
„ganduri de seara" de livia dricu
Pe textul:
„lustru" de ionel muscalu
când tace poetul
prin colțuri uzate
o lacrimă plânge...
Pe textul:
„Distih" de Vasile Mihai
toate haltele
sunt într-un alt univers
trenuri trec
și chipuri pleacă din mine în fiecare noapte
cu scrâșnet de roți și semnale sonore sarcastice
... și parcă sunt ăntr-un alt univers și trenurile trec prin mine, dar vezi tu lasă urme, unele dulci, dar altele amare, de prea mult întuneric...presimt o tristețe ascunsa undeva prin haltele trenului...
Pe textul:
„Poem paranoid" de Vasile Mihai
Recomandat… auzeam acul de cusut al domnișoarei cu glezne de sticlă parcă simt senzația prin urechi
de remarcat : dar noi nu eram posibili
ci doar simpli întâmplători rămași pe alături
Pe textul:
„simpli întâmplători" de matei ghigiu
