Din depărtări venim...

Moș Crăciun își scutură pletele sale vechi de vreme și îmbracă lumea în alb, apoi se plimbă în miez de noapte desenând cu vârful degetelor pe geamuri glastre de gheață. În această noapte l-am văzut șezând pe rotundul lunii, aruncând cu stele pe bolta cerească, iar la picoarele brazilor așternând giuvaere și diamante, din care picură bucurii în sufletele tuturor. Zurgălăii de la sănii au început să cânte, suflând în jarul din vatră povești nemuritoare. Cică, Moș Crăciun e cel care țese zăpada peste câmpuri, toarce cleștarul țurțurilor de la streașină, iar când somnul ne cuprinde se strecoară prin hornul casei pentru a aduce daruri celor dragi. Vă strecor și eu în tolba sufletelor voastre bucurii nemuritoare , dorindu-vă:

Sărbători fericite!