Maria Gold

De acord cu Dan, am umblat din curiozitate la diferite biserici în State și ce m-a uimit a fost că cu cît a fost muzică, dans , zîmbet și voie bună, iar predica mai scurtă, cu atît a fost mai plin de tineri, cu cît atmosfera a fost mai sobră, cu atît enoriașii mai bătrîni și fără tineret în jurul lor. Dar în fine povestea e lungă și ce am venit eu să zic aici în completare e că și eu cred că lucruri bune se fac prin umor de calitate așa cum Dan s-a angajat și io, novice ce sunt mă declar să-l urmăresc de aproape. ( Ei, nu chiar de foarte aproape, cam de la zece porunci încolo...)

Dane, te rog, din suflet să nu întreci măsura
În acțiuni pe care le vrei nenumărate!
Eu nu mai fac afaceri, da, nici măcar vreo una
După ce mi-am spart contul cu-n act de caritate!

Șef, tu Norică, mie, în rai să îmi ajungi?
Acum cînd sunt expertă în zece mari porunci?
Cînd dacul șef, cu stimă, azi m-a felicitat
Că acțiuni la bursă în iad mi-am cumpărat?

Eu ani chiar buni de trudă maestrul îmi urmai,
-Pentru tine, noviceo, eu țin un loc în rai.
Dar aflu-n ceasul doișpe. N-are loc pentru mine
Căci duce pentru dînsul o sută de virgine!

Am vizionat televiziunea dumneavoastră din dotare și am văzut că vă plac crimele și cazurile penale. De aceea vin și eu cun un caz penal: situat în codul penal român, după cum am aflat din presă: Fără să cunoască sau să-i pese de prevederile art. 28 din Constitutie: care zice “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil“. Sau de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Sau de art. 195 din Codul Penal, această doamnă cu tendințe evident penale, pe nume Ina Scaietina, se scaldă în violarea legii cu unele perversiuni de mai multă vreme. Fac apel să stopați acest fenomen deoarece perpetuarea continuă și îndelungată ar avea consecințe grave asupra tuturor. Eu vă scriu din proprie inițiativă dar la rugămintea doctorului de a nu mai forța mușchii pelvieni la care această doamnă mă supune de cîte ori violează scrisorile. Cu stimă, o apărătoare legală

Dacă ai terminat de mîncat peștii, te rog frumos să-ți pui și tu o periuță de dinți, săpun, și alte cele necesare,pentru că am trimis să te ridice. Păi, cum crezi dumneata că mănînci pește pe munca altuia? Tu știi cît am udat eu la vrejii ăia de pepeni acuma cînd a fost secetă? Păi, ce crezi, că trăim în junglă? Noroc cu Agonia, că altfel nu aflam care a fost hoțul la tarlaua mea!!! Auzi, mici, cîrnăciori, pui, pastramă și bere... De care? N-ai fost specific la bere! Auzi, cărășel... Te spun și la nevastă-ta!!! Data viitoare, după ce scapi de la universitate, (nu iei prea mult, prinzi încă sezonul) te rog frumos, să treci și la scara C etajul 1 cu trei păstrăvi!!!

Plăcut!

În iad mă așteptară vreo cîțiva draci mai mici
-Păi, știu că din greșeală eu am ajuns aici,
Zece porunci ținut-am, de-aceea nu mi-e frică!
-Da, le-ai ținut pe cele făcute de Norică!

Abia acum am văzut com-ul vostru, da, despre anumite greutăți poți spune după ce le-ai trecut, după ce te-ai așezat oarecum pe mal, te-ai uscat la soare și te uiți la malul celălalt și te întrebi: am fost oare acolo vreodată? Doru, pot să-ți dau adresa mea din Dallas, ( nu mai pot călători în România pentru că sunt țintuită în pat pentru încă vreo cîteva luni) , dar cel mai simplu ar fi pînă atunci să-mi trimiți o copie virtuală.

Nu am citit povestea ta ci am respirat-o pentru că în primul rînd m-a inspirat, iar în al doilea rind forța detaliului m-a dus înapoi în anii aceia în care noi ne-am trăit frumos copilăria indiferent de regim, de lipsuri și greutăți. Frumos și continuă, copiii noștri trebuie să ia un gust din acele vremuri!

Poetul din om moare uneori dar omul din poet nu moare niciodată! Și de pe partea cealaltă a pămîntului un semn de la cineva care-i alături de voi cu inima.

Petru și eu m-am ambalat degeaba, am uitat că universul nostru ni-l facem singuri.

Tamara, mulțumesc de semn, chiar mi-am dorit mult să merg la/pe Ithaca, dar încă nu e tîrziu. Știu că visul mă va duce acolo într-o zi.

De fapt parcă mai bună ar fi imaginea asta : Imperiul American stă în genunchi în fața Europei și o cere de nevastă, ea spală rufe, multe rufe ( familia e mare acum) și își șterge cu un colț de rochie fruntea, hm, I se văd picioarele mușchiuloase,(ea nu e obeză) e greu acum, după ce-a doborît gardurile latră mai mulți cîini, dar totuși, cîntă acel cîntec de leagăn, “ dormi, dormi America, ești tare din născare…”

Irina, scuze acum am vazut, sistemele nu-s peste tot inumane, sunt doar facute de oameni, unii umani, altii inumani.

Mihai, Mihai, Mihai, n-am nimic cu plata doctorilor, cu afacerea doctorului care-și face meseria, să nu mă înțelegi greșit, aș vrea să fie toți multimilionari, în toate țările, să nu aibă probleme financiare și să fie concentrați pe operația mea, a noastră. Problema mea e că un vînzător, un angajat, stă într-un cub la una din firmele de asigurări și scrie “respins” pe documentul în care eu am dreptul contractual la cei 500 000 pentru operație. Acesta e promovat pentru că a salvat firmei cei 500 000 și eu am murit cu dreptatea în mînă. Aici e buba, una mare. Deci trebuie să ai un plan mare de asigurare ca să ai acces la îngrijire medicală de calitate; cu asta suntem la zi, ce mă doare e că nu ne putem permite să avem afacerea noastră din nou, mulți alții ca noi, nu putem risca unul din planurile individuale mai ieftine ori să rămînem fără asigurare. Suntem “prinși” în această capcană. Și Texas e un stat scump. Deci suntem într-un fel forțați să ne vindem unei companii mari dacă vrem un stil bun de viață, căci unul sau două insuccese îți răpesc curajul de a mai risca.
Dar cred că vorbim aceeași limbă doar că tu stai în partea cu biblioteca, iar eu în partea cu efectele speciale și urăsc asta.

Și nu cred Mihai că războaiele sunt generatoare de progres. Cred că am găsi căi mai bune dacă nu s-ar cheltui toți banii ăia pentru război. Dacă s-ar fi pus în învățămînt, în cercetare, cred că progresul acela ne-ar fi dat o viață mai bună.
Nu sunt pentru Clintonița, a demonstrat că e slabă acum șapte ani, a cedat repede, a fost cumpărată sau distrusă, e atît de simplu cu o femeie.

Și nu ți-am răspuns la o întrebare: Cred că cel mai bine se trăiește totuși în america dacă nu ești bolnav și dacă ai pus pe picioare o afacere pentru mai multe generații, care să-ți permită și să călătorești în lumea întreagă vreo șase luni pe an, iar două sau trei să fie în România.

... și încă ceva... oare n-a căzut imperiul American, că de aici așa se vede, că stă în genunchi tremurînd cu mîna întinsă spre Europa, dar Europa își spală rufele liniștită cu spatele și-i cîntă un cîntec de leagăn.

P S: Tu de ce bei Coca-cola? Te-au păcălit și pe tine? Scoate-o din coș, adică NU MAI CUMPARA că atunci nu mai ai cum să bei, puneți adrenalina în mișcare și te faci la loc cum erai în vremurile bune, oricum dacă ești înalt nu ești gras la kilele astea.

Am plecat din România pentru că ne pierdusem afacerea( din poate slabă diligență și altele care nu-și au locul aici, vezi că nu dau vina pe nimeni) și n-am mai avut ce mînca și nu eram în stare s-o iau de la capăt pentru că aveam nou născut bolnav. Deci ne-am dus la socrii mei care erau financiar în stare să ne susțină cu toate facturile medicale. Ce rușine, pentru asta am urît America de la început, n-am fost ajutată pînă atunci și nu puteam accepta că altcineva îmi plătește mîncarea; dar am iubit-o pentru că am crezut în visul american. Desi erau anii 2002 cînd șomajul era în floarea înfloririi. Și am crezut că vom reuși să ne facem propria afacere, dar ne-am zbătut în datorii. Am luptat cu sistemul și m-am înstrăinat de cine eram eu și mulțumesc, nu mai vreau să-mi cresc copiii în “acest lagăr de lux” cum foarte frumos spui. Nu sunt nostalgică după ce a fost pentru că n-am avut vacanțe de lux niciunde, am lucrat la cîmp și/sau am stat cu burta pe carte(numai am stat, n-am și citit). Și da, sistemul de sănătate mă doare acum. Și trebuie schimbat, dar cine s-o facă dacă el cumpără greii în america pentru că e cea mai grozavă afacere? Au anihilat-o pe Clintonița care a vrut să facă ceva în primul an de domnie.

Dar Mihai:” eu zic ca asa cum este el sistemul de sanatate in america e bine - cine nu e in stare sa aiba grija de sanatatea lui sa dea ortul popii de ce este obligata societatea sa-l ajute? ca ce chestie?”

Vai Mihai, am zis și eu o vreme ca tine, tare regret că am zis ca tine. Cum adică, dacă tata nu poate să mai aibă grijă de el, să-l rog frumos să dea ortul popii? Cum adică, Mihai, dacă o să am nevoie de operație și or să fie complicații ca să aduc pe lume un copil, care hai să zicem că mi s-a spus că ce a fost data trecută cu copilul ar fi costat 500 000 de dolari fără asigurare, adică să mă ia frumos cu targa și să mă scoată din spital că n-am bani să plătesc? 500 000 ori afară din spitalul nostru! Ori te facem, dar dupaia plătești toată viața. Ori declari falimentul, pierzi tot și șapte ani nu mai ai credit, nu poți cumpăra o altă casă, plătești cheș orice banală cumpărătură, dar nu asta e cel mai rău, ci stigma.

Și știi ce am mai zis, Mihai? Am țipat sus și tare că de ce să plătesc eu pentru cei bolnavi, obezi care știu că sunt bolnavi pentru că nu mănîncă sănătos. Să moară, de ce mănîncă numai gunoi și fast food? Și de ce fumează? De ce să plătesc eu pentru cei care fumează? Eu nu fumez. Eu mănînc numai mîncare nemodificată genetic, sau încerc. Dar între timp am aflat că și ei nu sunt decît victime. Ei sunt victimele sistemului, care e condus de companiile farmaceutice și a celor cu fast food. Hai să-i facem dependenți de mîncarea asta, știm că vor deveni bolnavi, dar venim noi cu medicamente care nu-i vindecă, îi ținem doar amețiți, în așa fel încît să ne fie clienți pe viață. Am fost foarte la dreapta, recunosc, rămîn tot pe acolo, dar învăț între timp că trebuie să avem grijă unii de alții.


Mulțumesc de păreri, oricum suntem pe aproape, cu cîteva excepții.

Loredana, Am o viață bună, așa cum aș fi avut și în orice loc pe pămînt unde nu trebuie să te temi de guvern, ai libertatea cuvîntului și de a intreprinde. Și este o alegere. Viața bună. Dar nu vreau să fug de aici pentru mine sau soțul meu, ci pentru copiii noștri, al căror viitor se vede mai bun în Europa. Și de ce nu și-n Romania, Sorine, cred că nu ai fost sarcastic. Cu zece mii trăiești mult mai bine în România decît în america, dar nu e vorba numai de bani. În următorii ani(5, 10, 20) va fi foarte bine în România. Mulți s-au întors, se întorc și se vor întoarce, eu spun asta din perspectiva celui care deși trăiește în america, nu a plecat din România.

Am trecut prin scrum(-uri), dar acum că ai pus din nou foc, se pare că se va face jar și din nou mai mult scrum, așa că bănuim că nu se apropie sfîrșitul ca să mănînci singur piinea cinei celei de taină. Semn de lecură bună și la “scrum”-uri.

cu ajutorul Lui, sper sa ajung pina la capat.

Dacă într-un an sau doi
Moare unul dintre noi
Vreau să-ți fie clar odată:
-Eu nu stau nemăritată!

Templierule, copilule drag, martorule al întîmplărilor din august, mulțumesc pentru gîndul cel bun, iată cum se pot schimba lucrurile, cu siguranță inima pămîntului bate și pentru noi.
Dana, am ținut teama cu mine pentru o vreme ( din motive medicale), dar iată mă ridic din pat și mă bucur, iar tu știi că nu pot ține bucuria doar pentru mine. Poate nu scriu poezie dar mă trîmbițez fericită.