Maria Gold

Domnu’ Olariu văz bine?
Că ‘mata sărbătorești
Cam lungă aniversare
Din bere nu te oprești!

Din Texas, de la țărani
Un călduros: La mulți ani!

Abia acum am vazut Alina (pachitanu) ca ai fost prima care a vazut poezia mea si ai lasat gandul tau, iti multumesc.
Ema la fel, multumesc de trecere si de barometrul tau. Sunt de partea ta poezia se daruieste din interior, nu se creeaza din pix. Da, sper si eu, mai multe femei sa daruiasca...s-ar face lumea asta mai buna...

Tot ce-am inteles de aici e ca si tu scrii la romanul meu?! Măi sa fie, cum de avem noi aceeasi minte?

Multumesc de trecerea ta pe aici Ionut. Nu am prea inteles comentariul tau, insa multumesc ca ai acordat asa de mult timp. Mai ales ca mi se pare ca semeni cu personajul masculin principal din romanul meu de debut :Goldiada. Cu respect.

Asa afaceri mai rar:
Pe un leu... iau un dolar.
(Dan Norea)

Cu cât leul e mai vechi
Preț mai bun am căpătat
Pe doi lei făcuți perechi
Eu c-o sută i-am schimbat.

Nu! leul nou n-are valoare!
Cât am vrut și-am insistat
Nici în lună, nici în soare
Vreun peny n-am căpătat!

Privind atent la o statuie
Gândea, profetic, nea Norică
Daaa! Ne vom integra în UE
Doar ajutați de ... păsărică!
(Monica Mihaela Pop)

Da Mihaela, draga mea!

Vorbește tu către popor
E nevoie de ajutor?
Ca să prinem păsărica
De prin toată America!

Leu – statuia din granit
Stă acolo de-ani și ani.
- Păi acuma s-a-nvechit
Nu mai face nici… doi bani.
(Dan Norea)

La ele nu asculta,
Că doi bani nu valorează
Eu sunt plină de idei
Hai s-o vindem pe E(I)-Bay!

Undeva în Pirinei
O idee dă să nască:
- N-ai vrea ca în locul ei
Mie să îmi dai ... o bască ?
(Dan Norea)

Bască ori căciulă Dane,
Material modernizt:
Se ferește de belele
Cu cauciuc... finisat.

Iertare sa-mi fie, \"reaparatia\" o facusem pentru Claudiu.
Da, Ela, chiar inainte sa postez ma gandisem sa las numai partea finala, partea \"celebra\", ar fi fost fara comentarii.

Femeie și barbat=

Multumesc de gandul tau bun!
Ela , bineînțeles că nu lipsește ce e mai important! Mă grăbeam și nu l-am scris:
Dar uite o varintă :

Sunt atât de femeie,
Încât
îmi dăruiesc
izvoarele mele
necerute
bărbatului...

Sunt atât de femeie,
Încât
îmi izvorăsc copiii
din iubire...


Sunt atât de femeie,
Încât am pus răsăritul
Să lovească
Cu diminețile
În fereastra mea

Ca un câine rău,
A început să latre un gând:

-Dacă pierzi tot, cine rămâi?

Sunt atât de bărbat,
Încât
îmi dăruiesc
izvoarele mele
necerute
femeii...

Sunt atât de bărbat,
Încât
îmi izvorăsc copiii
din iubire...


Sunt atât de bărbat,
Încât am pus răsăritul
Să lovească
Cu diminețile
În fereastra mea

Ca un câine rău,
A început să latre un gând:

-Dacă pierzi tot, cine rămâi?

Sunt atât de femeie,
Încât
îmi dăruiesc
izvoarele mele
necerute
bărbatului...

Sunt atât de femeie,
Încât
îmi izvorăsc copiii
din iubire...


Sunt atât de femeie,
Încât am pus răsăritul
Să lovească
Cu diminețile
În fereastra mea

Claudiu, m-am gândit la ce mi-ai scris tu și m-am apucat să mă critic singră.Zău că am găsit o mulțime de nuanțe la versurile nelucrate

Sunt atât de femeieÎncât iubesc, fac copii și mi-i cresc.Adică eu sunt o femeie “atât” cât să iubesc, ( că unele nu iubesc) să fac copii, ( că unele nu fac,Din două motive: că nu pot ori că nu vor) și să mi-i iubesc(că unele îi aruncă la gunoi, doamne ferește!)Mândră, îi duc de mânuță/ Și-i arăt mamei mele.Am o relație superbă cu mama mea, (altele nu au, din orice vină), ne admirăm acum reciproc,ne iubim, plus ea, când eu:Sunt atât de femeie,Încât fug cu bărbatul În lume, Câte trei zile Amândoi/îmi ține copiii, ca eu să petrec cu soțul meu clipe de iubire netulburate, undeva unde ne încărcăm bateriile reciproc. (ceea ce alte femei nu au și-mi pare rău pentru ele, le rog a lua aminte la cuvintele Goldiadei) Sunt atât de femeie, Încât am pus răsăritul/Să lovească/Cu diminețile/În fereastra mea.... casa mea e frumoasă, primitoare, , am grijă de armonia din ea, că de, soț, doi copii, e gălăgie uneori...De aici mi-a venit gândul ăsta... Și m-am apucat de scris...ca să-l fac pe dumnealui gândul, să tacă...Ca un câine rău, A început să latre un gând:-Dacă pierzi tot, cine rămâi?

Mulțumesc Daniel, zici că este de excepție, dar zău că l-am scos dintr-un cub de înghețată și l-am pus pe un șervețel, l-am adus acasă cu grijă, l-am pus pe Agonia, și mi s-a tăiat conectarea. N-am mai știut de el pănă azi...

Dan, bine ai venit la partea mea de neepigramista in formare. Doamne fer\'!

Mulțumesc Claudiu, Am scris poezia asta cu câteva minute înainte să o postez, pe un șervețel,eram la o cofetărie . Am fugit repede și am pus-o , fără să mă gândesc că o să primească stele. Eu nu caut poezia, ca să o public, pur și simplu ea mă găsește pe mine, când mă aștept mai puțin... Mai ales când sunt în trafic, la semafor. Scriu pe ce apuc, de mă claxonează toți, că se face verde și eu n-am văzut...

Mulțumesc Florin și Florian, abia acum văzui că ați pus o stea. La fel ca mai sus!

Mulțumesc Marina!
Oameni ca tine mă fac să merg mai departe, cu încurajările și cuvintele pe care le spui! Nu știam dacă mai pot scrie, n-am scris de la 18 ani. Goldiada am început-o în ianuarie, și mulțumesc lui Dumnezeu, e aproape gata. Am scris zi și noapte, dorm câte trei, patru ore. Cunvintele tale mă îndeamnă la mai mult nesomn. Mulțumesc Marina !

Dane nu mă judeca!
Animalu-i cam așa:
Nu s-apucă să viseze
Pe sait să se protejeze.

Măi, ce greșeală!
Vai de mine ce-am făcut!
Eu acum am priceput!
Dane să nu pui să scrie:
Perversă! e pe vecie!

Doamne mă ferește zău
Animale n-am în casă!
De-aia caut așa rău,
După un câine de rasă!