Atunci cand sunt singur,
adun cateva ganduri razlete
si le impletesc
in manunchiuri.
Ceilalti imi spun,
ca asa se naste
nebunia.
Eu ii contrazic,
crezand in nasterea
poeziei.
Inspirat de tacerea copacilor,
intr-una din zile
am stat in mijlocul orasului
cu bratele deschise
in chip de ramuri.
De dragul frumosului,
(caci intradevar aveam frunze frumoase)
cineva mi-a
De mult,
cand barbatul din mine
imi zacea intr-un calcai,
eu nu aveam suflet.
Sufletul meu era padurea,
era ascuns in iarba inalta
a copilariei.
Acum am suflet.
gasit intr-o zi,
pe o frunza
Imi matur cu palma
un fir de praf
de pe genunchi,
uitand de existenta lui.
La randul meu,
sunt maturat
de pe aceasta lume
aidoma firului de praf,
primind in schimb,
doar uitare.
