Poezii

Intr-una din zile, scaunului meu de lemn, i-a crescut o frunza in amintirea vremurilor de copac.

Atunci cand sunt singur, adun cateva ganduri razlete si le impletesc in manunchiuri. Ceilalti imi spun, ca asa se naste nebunia. Eu ii contrazic, crezand in nasterea poeziei.

Inspirat de tacerea copacilor, intr-una din zile am stat in mijlocul orasului cu bratele deschise in chip de ramuri. De dragul frumosului, (caci intradevar aveam frunze frumoase) cineva mi-a

De mult, cand barbatul din mine imi zacea intr-un calcai, eu nu aveam suflet. Sufletul meu era padurea, era ascuns in iarba inalta a copilariei. Acum am suflet. gasit intr-o zi, pe o frunza

Imi matur cu palma un fir de praf de pe genunchi, uitand de existenta lui. La randul meu, sunt maturat de pe aceasta lume aidoma firului de praf, primind in schimb, doar uitare.

Sunt doar conturul unui vis desenat cu creta; linia intrerupta a trupului meu este asteptarea unei ploi care sa ma stearga.