Autodenunț

Am ucis-o în iarnă.

Printre coastele ei cresc urzici și navete de plastic, lanțuri de bicicletă ruginite.

Soarele aruncă în oasele sale săgeți fierbinți, ca la darts, iar vânzătorii ambulanți de ghiocei o agasează culegându-i de printre buze șoaptele.

E primăvară,

sufletul ei cațără liane pe ziduri din piatră bisericească

să vadă apusul caselor vechi din cetate.

Pe strada ei, manechinii din vitrine se hlizesc la trecători.

Și-au schimbat ținuta și fardul.

Hateri tripați aruncă în aer subsolurile orașului.

Invazie de șobolani în ținuturile de nord.

E primăvară sub talpa bocancului meu.

Vechiul eu se zbate să iasă la lumină prin bulbii florilor de plastic din coroanele tale veștejite.

Vechiul eu bântuie prin mlaștini.