Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

magmatic

1 min lectură·
Mediu
aproape
cât mai aproape de tine
cuvintele devin flagelări
când reci când ascuțite
taie pe viu
bisturiul meu face carnea să doară plăcut
al tău să scrâșnească spastic
pieptul ți l-aș tăia în linii mari
în cercuri largi
mai jos spre coapse
aș face o acoladă cât un salt în timp
în ea aș încropi o întreagă poezie despre noi
literele le-aș scrijeli cu același cuțit cu care operez pe creier
femeile îndrăgostite de singurătate
deschid noi și noi răni emoționale
ultima tăietură vine ca o eliberare de materia grea
ce îți suprimă dumnezeirea
lângă trupul tău
ard
te cuibărești în lava mea
ca un cerșetor înfrigurat
timid
eu o păstrez fierbinte
îți umplu cu fiecare picătură conul venusian
tot ce te rog
e atunci când vei răbufni
să-mi cruți lumea de la poalele tale
să nu fii Etna risipirii mele
doar lasă-mă să respir cenușa trupurilor noastre
001.298
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
148
Citire
1 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Marcel Vișa. “magmatic .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-visa/poezie/14060389/magmatic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.