Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Asphyxie

1 min lectură·
Mediu
zațul de cafea ia forme diferite
dragoni de foc îmi suflă în față liniștea din cană
se dă o luptă între două lumi
captiv în inutil
alerg
tălpile se lipesc de cer
sunt un înger cu capul în jos
sălbăticit de singurătate
din dormitorul meu
până la tine în gând
străbat o lume
stranie
până și frunzele toamnei
mă roagă să mă-ntorc în trupul meu
aleile sunt ninse de coșmaruri
casele ard mocnit
Bacovia îmi face cu mâna din geam
își strânge aripele de plumb
și tace
se face sul
într-o carte digerată de molii
ca o poză veche roasă la colțuri
zace pe noptieră zile în șir
respir sacadat viață
dintr-un tub de oxigen
nu știu de ce zâmbesc…
trăiesc respirându-te
ești aerul meu
lipsești …
011534
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
127
Citire
1 min
Versuri
29
Actualizat

Cum sa citezi

Marcel Vișa. “Asphyxie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marcel-visa/poezie/14003954/asphyxie

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alina-mihai-0037896AMAlina Mihai
pe marginea acestui text, cuget la câteva chestiuni. dintre ele, câteva:

cum poți să alergi, captiv fiind?
dacă ești înger, de ce alegi mersul în poziția liliacului?
conversația poetului cu natura are vreun rost în poezie?
nu-i cam ciudățel Bacovia ăla? cu aripi de de plumb n-aduce puțin cu Dracula?


înțeleg că ea e aerul poetului. dacă el străbate drumuri stranii să ajungă la ea în gând, unde ajunge poetul, când ea e însăși viața lui?

nici nu știu bine să pun întrebările, atât de deconcertată sunt...
0