preludiu
când timpul mă va copleși voi frământa secundele ce-au ros din oase și-n treceri greoaie le voi supune așteptării gonind prin sălile albe bezmetic bătând în ferestre deschise îmi voi desena
clopotele au uitat să bată
s-au încheiat toți nasturii eu m-am uitat pe-afara și-alerg pe sub drumuri lumea are gura cusută nimeni nu strigă că-i calc stelele în toc mi-am înfipt pietre de hotar și-nsemn cu mine fiecare
poem rătăcit în timp
ea era doar un gând spre care el își întindea mâinile tremurând nebunește către diminețile-n ceață își creștea drumul altoind cărări spre soare răsare și doar ei îi deschidea ușa cu un verde
fuga nebună
ca iapa abunzi în asudă - la trap pe caldarâm fierbântat nebună cerșești un dram de răcoare să-ți fie sub piele răscolitorul satrap oprește-te ho bezmetică-n disperare îndreaptă-ți
ispita-n cochilii de melci
te cuprind cu verde și-ți spăl dinții cu rouă să muști doar ziua dinainte tu n-ai să știi ce gânduri ți-au hărăzit plecarea și niciodată pașii nu-ți vor răsuna în ecouri frânte ochii tăi vor
reziduuri între două țărmuri
în butoaie ne ardem anii și-n jurul lor ne făurim infime țeluri ne rotim în sensul acelor de ceasornic înălțând incantații ne tragem pungile pe cap din care curg elixire și-ntre doua hâcuri mai
aritmetica unui zero compus
unu și cu unu fac doi afirmă capul altcineva spune cum că ar fi o stare de cuplare în dos ambiguizare unu și cu una formează sigur nu doi unu el o jumătate de măr ea jumătatea fierbinte
fetișistice
grohăie de plăcere atunci când viață linge ca o cloacă de curve ce-și încasează plata pe cardu-ncărcat de ani lupanaristul ostatic în dejecții mentale își ascute cuvintele sodomizând
Să nu...sau poate nu vei ști
să nu te doară, Liuba, când brațul stâng mi-l voi tăia. din el va curge vântul in rafale și-am zis; cui trebuie furtună ? sunt nori destui ce umbresc pământul iar apele ce ies din matcă nu mai
în ceas de seară
în ceas de seară ( aberații ) hai să ne prindem degetele-n ușă să împroșcăm cu idei pe pereți să smulgem gândului ce stă pe tușă o flegmă aruncată-n frunte la netoți să ne scobim sub
mecanica sentimentelor
azi s-a convertit iubirea în stări robotizate și-am ucis umbra cu care m-am luat la trântă înfigându-i un șurub în piept am tras linie și-am inhalat smogul rezultat din frecarea
cântec rar
bacantă fii în astă seară dezmiardă-mi aprig gânduri involute sudori să curgă pe pântece - redute și răstigniți pe rogojina de pandanus mușcându-ne din cărnurile crude îți plângă
la flacăra brichetei
să ne iubim în astă seară să ne iubim pe caldarâm prinși între zoaie și vorbe de ocară de dragu-amorului păgân să ne iubim întâia oară acolo jos pe caldarâm să ne scuipăm efluviile-n
Rostogoliri
Aștept la porțile timpului Să se deschidă copacii, Să mă piardă - culoare- În frunzele lor. Aștept copacii Să-mi crească picioarele În adânc de pământ. Aștept pământul Să mă rodească
își cântă dorul, azi, ghitara
își cântă dorul, azi, ghitara o auzi cum curge ? pe fiecare strună-i poposește ploaia și-n fiecare notă-i plânge-un nor. să fie dor? izvor de lacrimi înnodate spre buze-nsângerate în
Pierdut în abandon
Din piatră-n piatră sar și număr îndoielnic, Psalmodiind eretic, făcliile de-apoi, Mânat de suflul rece, prea negru și pandemic, Pe colți de steiuri ude sălășluite-n noi. Mă las în revărsare
În pantă
! Bă...ce vremuri zbuciumate... Ne calcă roade viitoare în picioare, Ne mușcă din plămâni avântul Și coate-n gură dau, să ne-nghițim cuvântul. Din spate vin, suflându-ne în ceafă Iar mâneca
