hotărâre în alb

mi-am lăsat stomacul în sala de așteptare îl sugruma teama în pumni am împletit drumurile între picioare de scaun timpul m-a împins spre ușa mânjită cu scâncete și-acum am o lacrimă lipită de piele pe-o canapea am uitat gânduri am vrut să mă dezbrac nu nu încă mi-a zis călăul îmi plac ghetele tale va trebui să-nveți să tragi cu arcul sau dacă nu poate la primăvară când vei înfrunzi iar