De dragul verii înfloreste-o floare;
În lanul galben-auriu
e plin de maci
E numai soare și...
mușuroaie de furnici.
Nisipul arde sub picioare
Gradul se strecoară-n zi,
Se văd copii, iar pe
cald,
terasă,
un băiat fumează
de zor
dintr-un trabuc
aș vrea să mă înfrupt
din când în când
din câte-un colț de pâine
și să beau vin
ca să-mi revin;
nu pot să stau așa
vreau să
De ce nu poți să te oprești măcar
O clipă-n urmă să privești
Și amintiri să răscolești?
Oprește-te o clipă doar...
De ce grăbit prin lume alergi
Și ca-ntr-o mare te avânți,
Rutina-ncerci
Lumini de gând ce-mi sunteți temelie,
În viața-mi plină de balast
Vă mulțumesc că-mi stați aproape,
Vă mulțumesc de ce sunt azi.
Adesea-n zare, îndepărtată,
Spre cer eu îmi îndrept
Am rătăcit între atâția necunoscuți-
E ceață și abia zăresc trecutul violent
al țării, care muncește ca într-un furnicar,
Dar îmi fac loc precum un fluture pe floare.
Nu-i pustiu, dar e cam
O codiță mică, mică,
Și-o blăniță cam zburlită,
Doua urechi mult prea mari
Și lăbuțe ca de var.
Frică are-n el grămadă,
Dar n-aș vrea ca el să vadă
Vre-un copoi sau vânător,
Că și fuge pe
O minune venită din rai,
Fără taraf și fără alai,
Un strop de viață, o mană din cer,
Dar fără cântec, ușor și stingher-
Un porumbel.
Cere iertare fără să vorbească
Și se
În ochii tăi se vede cerul,
Și stelele se vad în ei...
Doar ochii tăi vădesc misterul
Iar el se vede doar prin ei.
o dragoste prea pură și-nfinită,
Curge prin inima mea cea bolnavă
Atunci
MD