Poezii

Când prin poarta exilării trece hoarda de uitați fumigena stinge văzul luminatei zări carnale ce tot scuipă-n aer, scuipă doar mesaje-artizanale cei ce trec prin poarta 'naltă uita numele

MCMandache George Ciprian

0

0

S-a trezit ciumegul fum, s-a trezit el din tutun și-a intrat în cine nu-l vrea. ”Cancer tuturor!”, a zis. S-a trezit societatea și-a intrat in cine n-o vrea.

MCMandache George Ciprian

0

0

Când Steaua peste loc apare și împinge raza-și printre tot, Lumina vizibil face totul, doar acum se vede Tot. Pomii șubrezi, morți și vii păzesc doar Râul vieții, iar Lumina îi

MCMandache George Ciprian

0

0

Lumea e gri, totul e mizerie, tristețea lipsei luxului distrus omoară orice urmă de umanitate... În locuințele dărăpănate încă se mai găsesc urme de viață, familii unite, nefericite... Tata

MCMandache George Ciprian

0

0

Sângele-i pulsează violet în creastă, spiritu-i suflă violent un suflu gol și nesemnat, ne-nsemnat. Trage-n cap vrei trei cartușe, spiritu-i suflă-n păr în cădere...

MCMandache George Ciprian

0

0

Dispari în cerul tău profund, îndurerat în traversarea ta spre noua dimensiune... Zbori și cazi, te rog, în ochi, în ochiul bunei disperări eterne, în umbra marelui malefic soț, soț al

MCMandache George Ciprian

0

0

Amorțit de-o durere nesimțită îmi refuz soarta schimbată, aura mi-e îmbătată, frecvența-i negativă, doar rău sortită nesimțită...

MCMandache George Ciprian

0

1

- Căpitane! Căpitane! Pierdem iar controlul navei! Căpitane! Ce ne facem? Am trecut nivelul trei, se rupe nava în viteză, gravitația ne trage spre planeta ast\' ciudată, spre

MCMandache George Ciprian

0

0

Fără lacrimi... teorie... doar fragmente de pustiu, bucățele de speranță, rupte din mizerabila viață, din iubire, nebunie, din sperare, vise rupte. Ideal... doar teorie ce nu există în iubire.

MCMandache George Ciprian

0

0

Moale se transpune viața-ți în real, neglijența taie focul corupt, egoismul te teleportează, te reîncarnează... s-a schimbat...

MCMandache George Ciprian

0

0

Trece Mara cu Ion spre ”Moara cu noroc” printre sălcii, printre stuf să-l salute pe Manole dar în drum iată surpriză: Ion iar se-ndrăgostește. Uită de-Ana, de Florica, uită satul său natal căci

MCMandache George Ciprian

0

0

Se trece-n absolutul mărului viermat, auzi iar treacătul citatului citat al vieții-mpodobite cu negre stele sângerii, aleargă-n fundul verde-al labirintului grădinii. Unde sunt merele de aur?

MCMandache George Ciprian

0

0

Se șterge curatul cu murdara cârpă de pantofi, înnegrită... se înnegrește... Luminatul stinge becul, suflă-n lumânare suflă-n inimă... se stinge... Filosoful rupe cartea, își aruncă

MCMandache George Ciprian

0

0

Visul doare și-n picioare și pe jos m-am ghemuit când în mare-o trecătoare a privit, a trebuit. ”Zi ce vrei și zi ce-mi ceri, o dorință-i împlinită!” Dar se joacă? Să îmi placă? Să-mi doresc lumea

MCMandache George Ciprian

0

0

Vino-n lumea mea meschină și-mpăiată și-njurată. Adâncește-te în lumea mea. Treci în zarea mea abstractă și jucată și-ntristată. Privește spre zarea mea. Cobori încet în grota mea și

MCMandache George Ciprian

0

0

Ceva pute dulce-n aer, dar se trece de putoare și apoi ieșim pe jos, doar pentru-a manca un os. Și noi mergem, coborâm, dosul face doar Bum! Bum! dar apoi greșit călcăm și pe frunte ne

MCMandache George Ciprian

0

0

Într-un text frecvențial Al cuvintelor interne Luminatul vă pătează Sufletul cu-n fosfor dulce. Când un tremur vă cuprinde Și emoția prin ochi naște, Aura-nconjurătoare Se propagă-n

MCMandache George Ciprian

0

0

Într-un freamăt mult prea dulce Limba sufer-o decepție Și se-mbină trei senzații... Astfel se destăinuie ghețarii. Într-o stare primitivă Se revine în primordiu Și-o plăcere prea

MCMandache George Ciprian

0

0

Când copacul plâns o noapte Stă-nclinat de-atâtea lacrimi înghețate E timpul ieșirii, E timpul alinării. Și când sufli peste lacrimi Și îl scuturi de negreală Fericirea se destramă Și te

MCMandache George Ciprian

0

0

În ascunziș tăcerea moare, Deasupra-ți înflorește-o floare. Iar cand patima te-apasă Floarea moare.. Iar e toamna în sufletu-ți pervers Vântul bate... Și te suflă jos din mers Și te bate și te

MCMandache George Ciprian

0

0

În castelul bântuit Cu soldați înaripați Vezi turnul îndoit Iar în zare doar Carpați. Cetele de mii de fiare alergând în negura pădurii, Căutand în nesfârsire soarta lor necunoscută, Cetele

MCMandache George Ciprian

0

0

Teroarea alegerii unei căi roade spiritul, elimină totul, într-un final ridică mortul trimițându-l în adânci văi. Teroarea alegerii unei căi aduce nebunie, necroza rațiunii, călăuzește spre

MCMandache George Ciprian

0

0

În jur totul este scrum, Trece totul ca un vis, Pe-un nor plutește tot ce-i trist Și-ngheață totul într-un fum. În lacul limpede reflectă Tot ce e sus, tot ce e jos, Și cel ce caută, o

MCMandache George Ciprian

0

0

Într-o clipă tot dispare, Tot ce-i sacru e uitat, Tot ce-i scris e șters treptat, O idee nu rămâne, atunci când totul moare. Toată munca-ndurerată De-ntuneric spulberată, De

MCMandache George Ciprian

0

0

Purtat neîncetat de valurile mării, Plutind în infinit spre marginile lumii, Haotic fiind dus pe necunoscute drumuri, Aflat în pericol mă las dus de gânduri. Descopăr morți ce prin mine ei

MCMandache George Ciprian

0

0

Doar când mizeria se-adună, Când inima o-ndrept spre lună, Când visul ferice începe a crăpa Totul începe-a tremura. Iar când piesa-ncepe a suna, Simțirea-ncepe-a spulbera, Viermii-ncep a

MCMandache George Ciprian

0

0

În adânca spirală a nepăsării, Spirala minciunii, Mă îndrept fără voință, Fără conștiință, Împins de tine spre necredință, Spre neputință. Rotind tot ce ma-nconjoară, Tot ce o să

MCMandache George Ciprian

0

0

Tremurând în închisoare Mintea-mi nu mai este soare. Puterea de a ieși Greu imi este a găsi. Uitat, mort în lumea voastră Rătăcesc prin lumea mea. Fata mea din alb, albastră... Ușor pierd

MCMandache George Ciprian

0

0