Poezie
Predestinarea moare
1 min lectură·
Mediu
În castelul bântuit
Cu soldați înaripați
Vezi turnul îndoit
Iar în zare doar Carpați.
Cetele de mii de fiare alergând în negura pădurii,
Căutand în nesfârsire soarta lor necunoscută,
Cetele de mii de fiare sar cu toate-n largul mării
Încercand din răsputeri soarta lor a fi văzută.
Din castel fiarele-s furnici
Ce pornesc spre străbunici
Indoctrinate de predestin,
Acest mortal venin.
Gardienii-naripați se ridică peste tot,
Inchiziția predestinării luând foc
Arzând fiarele pe interior în loc,
În marea falsei teorii luând foc.
Ajungând în disperare fiarele se pierd în lume,
Doar soldați, cei ai prezentului, se despart și tot continuă
Și continuă și continuă, în castelul bântuit.
001874
0