Cu lumina stinsă

1 min lectură·30 septembrie 2006

Mediu

te-am auzit strigându-mă

din colțul rupt al unei fotografii

aducând flashuri din trecutul îngropat

în camera obscură a cimitirului

moartea s-a culcat cu trupul meu

curva mi-a răsucit prea des

degetu-n rană

m-am jucat cu focul

și m-am cununat

cu pământul

043.933

Mâncu Gabriela. “Cu lumina stinsă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mancu-gabriela/poezie/206295/cu-lumina-stinsa

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Ești prea dură cu simțul tău estetic, cu un astfel de text nu cred să atragi atenția...decât poate vreunui nihilist reeșapat.

Ș șters✓9 mar. 2007

sau poate atragi atentia unui Dumnezeu mult prea plat in raport cu rugamintea ta si numai pamantul ala ramane rotund si vindecator.

sau poate e un pamant bolnavicios care ne ingurgiteaza fiecaruia simtul estetic.

Multumesc de vizite

sau poate nu e nimic din toate acestea, ciudat cum coltul poate definii o fotografie.