manaila lucian

Am o soră mititică , Ce e tare frumușică. Seamănă c-o păpușică Și-i cea mai tare gagică. Ochi albaștrii ,părul blond , Cu talie de albină... Poți să cauți zi-lumină, Ca ea nu o să mai vezi,

A început de ieri să ningă,câte-un fulg, Acum ,a stat. Din cer ,bătrânii ,azi ,abia mai smulg Câte un cântec și-un oftat. Se duc zilele agale Precum sania la vale Nelăsând nimic în

Sus la amiază , O biată vază Și-un dormitor, Multicolor. Au dat restanță Din importanță În fața sentimentelor Care se nasc și care mor. Am pus o floare Din întâmplare În vaza care s-a

M-am îmbătat și vai, N-am să ajung în rai! De parcă mi-ar păsa , În iad de m-ar lăsa. Cu fete și cu bani, Cum am de-atâția ani, Cu cântec și cu dor, Cum m-am născut să mor. În sânge și

Într-o zi ,iubire dragă, Afară s-a înserat Și atunci o lume-ntreagă, Tare, s-a mai întristat. A -nceput să curgă lacrimi, Din inimă și din cer, Iar după atâtea patimi, Am uitat ca să mai

Ai ochii ca două stele Ce mă bagă în belele Și o gură fermecată Ce-mi bucură ziua toată. Când te-aud parcă plutesc. Aș dori dar nu-ndrăznesc Să îți spun cât te iubesc, Dar mi-e teamă că

Eu ți-am spus frumoasă fată, Cât de mult te mai iubesc Inim-ai făcut să bată Și ochii mei te doresc. Toată ziua ești plecată, Numai eu acasă stau. Nici nu ai să știi vreodată Câte suflete

Îți las impresia unui om modest, A unui papițoi plin cu paie, Dar ți-o spun foarte onest: Acest maimuțoi nu se-ndoaie. Mă vezi și crezi că sunt un simlu saltimbanc, Că nu am suflet și că nu

S-a modernizat țiganul! A înlocuit jeepanul Și s-a dat jos din căruță Urcându-se în teleguță. Ce-i drept, nu semnalizează Însă-ntr-una claxonează Iar când stă la semafor Intră-n frână de

A fost odată ca niciodată, Un băiat ce iubea o fată, Neasemuit de frumoasă, Ce stătea închisă de părinții săi în casă. Trecând pe sub balconul ei din fier forjat, Feciorul într-o zi a

Tu ai buze de felină, Iar eu nu am nicio vină. Ești mai dulce decât mierea Și știi sa-mi alini durerea. Tu cu ochii tăi albaștri, Parcă ar fii niște aștri, La inimă mi-ai intrat De am

Uneori privesc printre nori la bătrânul stejar Ce plânge cu ochii săi plini de dor și amar Þinând capu-nclinat înspre turma de oi Apărând-o de vânt și de ploi. Ar vrea și el să aive mioara

Am ieșit să-mi sap grădina Când deodată te-am văzut Și-am aflat că-ți zice Gina... Dar asta era demult. Între timp ne-am cunoscut, Ne-am plimbat prin parc de mână Și-ntr-o zi ai

În brațele tale, mi-am găsit culcuș la adăpost de prădătoare, De umezeală prea mare ,de întuneric sau mult prea mult soare. Aici, m-am hotărât să îmi stabilesc casa și să imi clocesc ouăle din care

În seara sfântă ,de Crăciun,îmi amintesc de tine, Cum stam odată amândoi,rupând un colț de pâine. Pe tot ,eu ,ție ,ți-l dădeam și eram fericit, Dar ,astăzi,eu,nu te mai am!Nu te mai văd

Te-am văzut mergând pe stradă și-atunci m-am îndrăgostit, De mersul tău de felină, care mi-a dat de gândit. Te plimbai pe strada mare , cățărându-te pe gard, Încât de plăcere , am crezut că fac

Lupt, mă zbat pentru popor, Nu trimit însă un chior La ai mei ce sunt acasă Și n-au ce pune pe masă. Pregătit în Spania, Muncesc în Germania, Mănânc doar paste italiene Și beau vin din

Poate e de vină soarta, Poate că sunt prea tâmpit, Poate e de vină arta, Poate, m-am îndrăgostit. Poate ești doar tu de vină, Poate,cerul mohorât, Poate e de la lumină, Poate, ieri ,te-am