Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Pisicuța

1 min lectură·
Mediu
Te-am văzut mergând pe stradă și-atunci m-am îndrăgostit,
De mersul tău de felină, care mi-a dat de gândit.
Te plimbai pe strada mare , cățărându-te pe gard,
Încât de plăcere , am crezut că fac infarct.
M-ai simțit , ce rău îmi pare!
Acum ce-am să mă mai fac?
Te-ai ascuns de după soare,
Și-am ajuns din nou sărac.
Două ore-am stat în ploaie, așteptând ca să revii,
Să te iau la mine-n casă ,cu tine să pot dormi.
Să te țin ,non-stop, în brațe și să fii copilul meu:
Tu, stăpâna vieții mele, iar eu, veșnic ,robul tău.
S-a făcut însă târziu , așa c-am plecat plângând
Și sperând ,cum spune mama , c-am să te revăd curând.
De te-observ, am să te prind și nu am să te mai las,
Pisicuța mea iubită , că din nou mă duci de nas.
001.246
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
143
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

manaila lucian. “Pisicuța.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13957495/pisicuta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.