Poezie

Pisicuța

1 min lectură·17 octombrie 2010

Mediu

Te-am văzut mergând pe stradă și-atunci m-am îndrăgostit,

De mersul tău de felină, care mi-a dat de gândit.

Te plimbai pe strada mare , cățărându-te pe gard,

Încât de plăcere , am crezut că fac infarct.

M-ai simțit , ce rău îmi pare!

Acum ce-am să mă mai fac?

Te-ai ascuns de după soare,

Și-am ajuns din nou sărac.

Două ore-am stat în ploaie, așteptând ca să revii,

Să te iau la mine-n casă ,cu tine să pot dormi.

Să te țin ,non-stop, în brațe și să fii copilul meu:

Tu, stăpâna vieții mele, iar eu, veșnic ,robul tău.

S-a făcut însă târziu , așa c-am plecat plângând

Și sperând ,cum spune mama , c-am să te revăd curând.

De te-observ, am să te prind și nu am să te mai las,

Pisicuța mea iubită , că din nou mă duci de nas.

001.260

manaila lucian. “Pisicuța.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/manaila-lucian/poezie/13957495/pisicuta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.