malin tacu

Caii mei intelectuali Dorm în rădăcina pătrată a nopților Au febră, delirează Îi spulberă liliecii înfloriți Când îi apucă dorul de cer Bat din copite peste case Aruncând în fugă

Dresorii de anotimpuri în haine de inorog Cu secera lunii tund Coama cailor din Steaua Polară Casa în care se roagă la vânt Este zidită între gheață și muguri Cei care au norocul să dechidă

Te viscoleau cu petale de cireș Iar trupul tânăr era iarnă În munții cu umbre de amurg Dimineața râdeau Fără milă cu buzele crăpate de chiot Prin copacii cu vârful în zăpadă Cumplitul și

Stăteam amândoi pe marginea unei flori Să contemplăm aripa albastră a mării. Corăbii cu uniforme școlare Alunecau pe trupul tău delicat Visam să devin cântecul serii Să alerg pe sufletul tău

Brazii aceștia araucaria, Cu păpușile lor acrobatice Ascund în fiecare creangă Plânsul lui Pinocchio Pe frunzele lor veroneze Claviatura de lacrimi Repetă ca un maestru Concertele de Bach Mă

Văzduhul își suflecă pantalonii și cheamă Ploaia pricepută la spălatul picioarelor Drumul alb prin ploaia în spic Miroase o hoardă de stropi calzi Cântecul aramiec al privighetorii se

În calea văzduhului - Pe linia fulgerului Fug cu brațele întinse Cerșetorii de liniște Vânătorii de umbre Din codrii furtunii Le aruncă dincolo de timp Aurul topit în rănile cerului.

Duminică am trecut prin talcioc Salutări din rai celui ce a inventat Asemenea poznă plină de farmec. Mă simțeam etern prin nimicuri Și iertam toată ipocrizia acestor Simpatici poeți

Să te poți arunca de la etajul zece Al unei cărți Să auzi în tăcerea pământului Tot ceea ce a coborât în uitare Să tragi de guler de la geamul spart Ochiul indiscret al filosofului Iată o clipă

Să nu trezim din somnul adânc pădurea și cerul Dar poate au greșit undeva un semn de oracol Ca umbra s-a răzvrătit în mulțimea de amănunte sonore Albe chipuri călătoresc pe sub norii nopții trec

Iarăși, nota la purtare mi-a fost scăzută ! Sunt cel mai cuminte băiat dintre îngeri Doar numele șoptit de primăvară - Mălin ! - Este aruncat din suflet în suflet Ca o minge de curcubeu Ce vuiet

Subsemnatul Mălin, culturist și premiat la poezie Crescut de mic în Grădina Botanică, Iași Trebuie să dau foc la narcise; Peste câteva clipe va sosi trăsura cu fete Am dat cinci lei

S-au luptat cu dușmanii fără teamă Românii au fost totdeauna viteji Timpul citește o istorie mare Morții se trezesc la picioarele cerului Cetăți din piatră de munte Se ridică în orașe Îmbrăcate

Soarele umblă prin păduri verzi Se înalță veac de curcubeu Arbori, rouă, frunze de mătase Livezi, câmpii și vii cu struguri de aur Diminețile albastre se duc în anul viitor Valurile României Au

Aceasta înseamnă pseudonimul Alinei La concursul de poezii “Autori: copiii\"; Șoaptă de vis, cântec de orhidee Chip de fată cuminte venită din ținuturi alese Cattleya, zâmbetul poetului

Bărbierii cu sapa, aprind lumânări La examenul de paleontologie balistică La prima rugăciune de noapte A venit șarpele albastru Șuierând în trei laturi egale Răspunsul la post-restant

Au înflorit câinii sălbateci în cer Bună dimineața la miezul nopții Și nebun să fii de primăvară în poezie ! Trăiești mai adânc pe vremea când Lătra turma lor beată de furtuni; Cerul coboară ca

În podul casei mă antrenez la karate Lovesc fără milă într-un prosop cu garoafe Înfășurat pe stâlpul cel mare În pereți s-a ascuns atelierul creatorilor de viori Ca pe văile lunii Antrenorul meu

Sub perna unde “Elementele lui Euclid” Amorțesc de tăcere și inflexibilitate Trece cu eșapamentul aprins Prima motocicletă KTM Cu păsările de prin văile Nilului Am pierdut sensul logic al

Nu mai căutați lilieci orbiți de picioare Desfrâul moale al căderii din aer Nu mi-i teamă să incinerez iluzii terestre Vântul se odihnește cu aripile în brațe Pe acoperișuri pedante Până la

Tu și eu la marginea nopții Rătăcind pe cărări somnoroase Semănătorii din adâncuri aruncau Asupra lumii liniștea pietrelor din râuri. Umbrele pluteau asemenea Ploilor din vârful norilor

Din toată lumea uitată și neuitată Din toate porțile cerului și ale vântului Din umbre de ploi și din aer Vine ușor, crește și dă în floare Magnolia Miraculoasă și albă Asemenea chipului

Aleg iluminat prin arbori Mâinile vântului mângâie pletele cerului Crengile vibrează în armonii ciudate Numai iarba stă neclintită Ca într-o poză cu amintiri A venit primăvara la

Pe umbra serii, pisicile licențioase Ale ploii fac copii Din lene, copacii se iau la bătaie cu liniștea Poezii ca lipitorile pe copitele Cailor, fac glumețe concedii La roata morilor de