Mediu
Cercată poate în uitare
Durerea sapă,
La temelii în copcile de apă
Sar peștișorii aurii
Și nici un vis nu duc cu ei.
Nu plânge tată,
Te rog, nu!
Ai înțeles, lumea asta e!
Eu mă duc
Pe valul ei,
Să te aștept
Zâmbind la poarta amintirii
Să-ți fiu toiagul de nădejde
Veghind în doi la vise
Pe care viața să le cheme.
Nu plânge tată,
Te rog,nu!
001259
0
