Marea...

Știu că iubești marea: aglomerata ei sălbăticie, zbuciumul regăsirii dintre valuri, nerostitele apusuri aduse de briză.Pe tine te am eu, o femeie din multele acestei lumi. Și fac o mărturie cu legiurea dreptului pe care mi-o conferă dragostea pe care ți-o port: Marea m-a convins și pe mine. Știe să strângă din oameni frumosul și să-l dăruiască tuturor îndrăgostiților de ea. Mie mi-a dăruit poemul din sufletul tău fără ca tu să știi, fără măcar să afli. Nu-mi rămâne decât a învăța a-l recita duios, în cadența zilelor de azi pentru ca totul să aibă un sens, totul să fie adevărat.