Mahok Valeria

Naiva visătoare Am rămas naiva visătoare, Ce savurează cu privirea sufletului Anotimpurile Vivaldiene în floare, Gustând fără nesaț mierea poetică în versuri, Cu atâta frământări de gânduri,

Ploi de viață Plouă cu tăcere de stele, peste gândurile mele, Plouă cu flori de gheață, peste gânduri în ceață, Plouă cu prostie, necuratul fericit învie, Plouă cu sănătate, trupuri șubrezite

Florile de câmp Împodobesc iar grădina părăsită. În suita de armonii Se prăbușește gardul.

Competiție nulă Dacă într-o țară mică, Conduc trântorii o furnică, Þara ajunge o lozincă, Pentru câine și pisică.

Îmi plânge sufletul de dor, După un trai ce l-am visat Și vreau să-l am până o să mor, Să nu sfidez gândul curat. Nu cer prea multe de la viață, Că în modestie am crescut, Dar vreau ca dis de

Ce frumoasă e pacea! Ce frumoasă e pacea! Între noi și vechi hotare, Ce frumoasă-i lumea vie, Răsfățată de bucurii în floare, Din vârfuri de munte, Până jos, în vale. Ce frumoasă e

Lenea isteață Dacă n-ar fi talentată Lenea, în arta de a vorbi, Cum și-ar mai justifica ? Munca ei pe-ntreaga zi.

De ziua mamei E ziua ta, mămică și tare te iubesc ! Căci tu vrei să cresc mare, cuminte și îndrăzneț, Te necăjești cu mine, până ce voi fi mare Și recunosc, mămică, că nu te plângi prea

Când iubitul tău în toate Este un mare zgârcit, Fi amabilă drăguță, Dă-i iubirii lui un flit.

- Ce mă tot împingi dragă, nu ai loc de mine ? spuse iritată o minunată floare Cală, către cealaltă vecină a ei. - Am loc surioară, nu te supăra, dar vreau și eu să stau la soare, pentru

Fata de pe stâncă Pe-o stâncă așezată la marginea mării, O fată tăcută ca gândul obosit, Răsăritul vieții scălda în priviri cu ochii dilatați, Simțea nerăbdare mării înspumate de-a săruta tot

Zboară dorul, căutând amorul, Pe câmpii cu flori și rouă în obrăjori, Trezite în zori de ciripitori, Care dau fiori cu orchestra lor. Zboară dorul, căutând amorul, Prin păduri stufoase,

De ziua mamei Sunt umezi ochii mamei, Când puiul îi recită, Timid, cu voce-nceată, O poezie, la grădiniță, Bine învățată: ,,E ziua ta, mămică, Și tare te iubesc, Căci tu vrei să cresc

Un cățălandru arțăgos mușcă o pisicuță, Prinzându-și mintea cu micimea ei, Dar când primi peste boticul negru, Zgârieturi rapide de lăbuță, Fugii, crezând că pisicuța-i pui de leu. # Un

Vicioasa lene Când tragi de țigară, Mai mult ca de lucru, Precis vei ajunge Sărac-lipit pământul.

Lugeri noi iar - În Grădinile Terrei gungureli vii. Sub cerul enigmatic doar pacea lor e sfântă. # Lugeri noi - În grădinile iubirii frământări vii. În ochii curioși răspunsurile

Dacă extragem zilnic, din filonul Înțelepciunii nemuritoare, sfaturi tonice de viață, coloana fericirii noastre pământene va fi mult mai solidă. Urcați la ceruri, îngerii pământeni ne-au

Mândria nemotivată Când deșteaptă ea se crede, Dar mereu e repetentă, Fă-ți milă și o ajută, Poate că la anul trece.

Dragii mei, are rost să vă povestesc cât de mari sunt durerile de măsele ? Nu, bineînțeles că nu… Cred că fiecare copil a simțit aceaste dureri măcar o dată în viață și nu ne face

Blestemul broscuțelor Pentru tot ce greșim, plătim. Era o zi însorită de primăvară, când toată lumea parcă se dezmorțise bucuros după frigul iernii și părea mult mai vioaie,

Arta este imitația frumosului Divin, iar Divinitatea creatoarea artei perfecte. Politețea este bunul simț al conștiinței. Iubirea adevărată se simte și nu se dezminte. Dacă extragem zilnic,