Poezie

Amurguri roșii

1 min lectură·3 februarie 2006

Mediu

Amurguri roșii,

Geana melancoliei îmi apleacă,

Chemând seninul nopții în ajutor,

Și peste poarta bolții înstelată,

Privesc iubirea mea,

Înger călător-rătăcitor.

Fântâna dragostei

În depărtări ascunsă,

Păzită de zmei cu săbii de argint,

Mă cheamă să o curăț

De pânze de păianjeni,

Și apa la lumină să-i aduc.

Căci au trecut mulți ani,

De când căldarea aurie,

Apă din fântâna dragostei,

Nu a mai scos,

Și mie atât de sete,

Și foame de iubire,

Fără nici o speranță

De mai bine în viitor.

Și de-am să am să mor de sete,

Cu gândul la apa fermecată,

Ascunsă în zări îndepărtate,

Râvnită în amurguri roșii pastelate,

Sau visată,

Să ai tu cititorule noroc de fericire,

Niciodată alterată.

18 –04 - 2005

001.388

Mahok Valeria. “Amurguri roșii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mahok-valeria/poezie/163792/amurguri-rosii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.